14 definiții pentru insurecție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSURECȚIE, insurecții, s. f. Formă de luptă armată, având ca scop înlăturarea regimului politic existent sau a unei armate ocupante. – Din fr. insurrection, lat. insurrectio.

insurecție sf [At: (f. a.) IORGA, S. D. XVII, 124 / V: (înv) ~enț~ / Pl: ~ii / E: lat insurrectio, -onis, fr insurrection] Formă de luptă deschisă, organizată și armată dusă împotriva unui regim, a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate ocupante Si: insurgență, răsmeriță, rebeliune, revoltă, revoluție.

INSURECȚIE, insurecții, s. f. Formă de luptă deschisă, organizată și armată dusă împotriva unui regim, a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate ocupante. – Din fr. insurrection, lat. insurrectio.

INSURECȚIE, insurecții, s. f. Acțiune de răzvrătire organizată împotriva unui regim, a unei autorități. El a refuzat să semneze chemarea... la insurecție. CAMIL PETRESCU, O. II 534. Insurecția lui Tudor Vladimirescu... ne scăpă de fanarioți. BĂLCESCU, O. I 72. ◊ Insurecție armată = formă de luptă revoluționară a proletariatului, constînd din mobilizarea maselor, înarmarea și acțiunea lor în vederea răsturnării prin violență a orînduirii capitaliste. La 10 octombrie 1917 avu loc ședința istorică a Comitetidui Central al partidului, care luă hotărîrea de a dezlănțui la o dată foarte apropiată insurecția armată. Ist. P.C.(b) 298. La 9 septembrie 1944, în condițiile favorabile create de intrarea victorioasă în Bulgaria a Armatei Sovietice eliberatoare, are loc insurecția populară armată, condusă de Partidul Comunist Bulgar. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 96.

INSURECȚIE s.f. Formă de luptă armată, organizată, a forțelor patriotice, revoluționare, avînd ca scop înlăturarea unui regim politic sau izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante. [Gen. -iei. / cf. fr. insurrection].

INSURECȚIE s. f. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență. (< fr. insurrection, lat. insurrectio)

INSURECȚIE ~i f. Formă de luptă armată organizată, având ca scop răsturnarea unui regim politic sau izgonirea unei armate ocupante. [G.-D. insurecției] /<fr. insurrection, lat. insurrectio, ~onis

insurenție sf vz insurecție

insurecțiune f. revoltă pe față în contra unei puteri stabilite.

*insurecțiúne f. (lat. in-surréctio, -ónis, d. in-súrgere, -surrectum, a te rîdica contra, d. súb-rĭgo, -rígere [contras în surgo, súrgere. V. sorginte], compus din sub, dedesupt, și régere, a îndrepta. V. dreg). Revoltă, rebeliune, răscoală. – Și -écție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

insurecție (desp. -ți-e) s. f., art. insurecția (desp. -ți-a), g.-d. art. insurecției; pl. insurecții, art. insurecțiile (desp. -ți-i-)

insurecție (-ți-e) s. f., art. insurecția (-ți-a), g.-d. art. insurecției; pl. insurecții, art. insurecțiile (-ți-i-)

insurecție s. f. (sil. -ți-e), art. insurecția (sil. -ți-a), g.-d. art. insurecției; pl. insurecții, art. insurecțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: insurecție
insurecție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insurecție
  • insurecția
plural
  • insurecții
  • insurecțiile
genitiv-dativ singular
  • insurecții
  • insurecției
plural
  • insurecții
  • insurecțiilor
vocativ singular
plural
insurenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insurecție, insurecțiisubstantiv feminin

  • 1. Formă de luptă armată, având ca scop înlăturarea regimului politic existent sau a unei armate ocupante. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: insurgență
    • format_quote El a refuzat să semneze chemarea... la insurecție. CAMIL PETRESCU, O. II 534. DLRLC
    • format_quote Insurecția lui Tudor Vladimirescu... ne scăpă de fanarioți. BĂLCESCU, O. I 72. DLRLC
    • 1.1. Insurecție armată = formă de luptă revoluționară a proletariatului, constând din mobilizarea maselor, înarmarea și acțiunea lor în vederea răsturnării prin violență a orânduirii capitaliste. DLRLC
      • format_quote La 10 octombrie 1917 avu loc ședința istorică a Comitetului Central al partidului, care luă hotărîrea de a dezlănțui la o dată foarte apropiată insurecția armată. IST. P. C. (b) 298. DLRLC
      • format_quote La 9 septembrie 1944, în condițiile favorabile create de intrarea victorioasă în Bulgaria a Armatei Sovietice eliberatoare, are loc insurecția populară armată, condusă de Partidul Comunist Bulgar. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 96. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.