12 definiții pentru insubordonare insubordinare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

insubordonare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 161, 8/12 / V: ~din~ / Pl: ~nări / E: in- + subordonare] Nesupunere la ordinele autorităților Si: indisciplină, insubordonație, neascultare, nesubordonare.

INSUBORDONÁRE, insubordonări, s. f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1- + subordonare (probabil după fr. insubordination).

INSUBORDONÁRE, insubordonări, s. f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1- + subordonare (probabil după fr. insubordination).

INSUBORDONÁRE, insubordonări, s. f. (Rar) Nesupunere la ordinele autorităților superioare; neascultare, indisciplină. Act de insubordonare.

INSUBORDONÁRE s.f. (Rar) Nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. [Cf. fr. insubordination].

INSUBORDONÁRE s. f. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination)

INSUBORDONÁRE ~ări f. Refuz de a se supune ordinelor celor superiori; nesupunere; neascultare. /in- + subordonare

insubordinare sf vz insubordonare

*insubordinațiúne f. (in- și subordinațiune). Lipsă de subordinațiune, nesupunere: spirit de insubordinațiune. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!insubordonáre (-su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. insubordonắrii; pl. insubordonắri

insubordonáre s. f. (sil. mf. -sub-) subordonare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSUBORDONÁRE s. v. indisciplină, neascultare, nedisciplină, nesupunere.

insubordonare s. v. INDISCIPLINĂ. NEASCULTARE. NEDISCIPLINĂ. NESUPUNERE.

Intrare: insubordonare
insubordonare substantiv feminin
  • silabație: in-su-bor-, in-sub-or-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insubordonare
  • insubordonarea
plural
  • insubordonări
  • insubordonările
genitiv-dativ singular
  • insubordonări
  • insubordonării
plural
  • insubordonări
  • insubordonărilor
vocativ singular
plural
insubordinare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

insubordonare insubordinare

etimologie:

  • In (1.)- + subordonare (probabil după limba franceză insubordination).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN