18 definiții pentru instituție instituțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

instituție sf [At: (a. 1848) URICARIUL, X, 5/16 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat institutio, -onis, fr institution] 1 Organizație de stat care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrativ etc. Si: institut (1). 2 Formă de organizare socială a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate Si: institut (8). 3 Formă de organizare socială cu caracter suprastructural. 4 Organizație care desfășoară o activitate de interes internațional.

INSTITÚȚIE, instituții, s. f. 1. Organ sau organizație care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Instituția căsătoriei. 3. Organizație care desfășoară o activitate de interes internațional. [Var.: instituțiúne s. f.] – Din fr. institution, lat. institutio, -onis.

INSTITÚȚIE, instituții, s. f. 1. Organ sau organizație (de stat) care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Instituția căsătoriei. 3. Organizație care desfășoară o activitate de interes internațional. [Var.: instituțiúne s. f.] – Din fr. institution, lat. institutio, -onis.

INSTITÚȚIE, instituții, s. f. 1. (Adesea cu determinări care-i arată specificul) Ansamblu de servicii, cu funcționarii respectivi, avînd în competința sa o anumită ramură de activitate (economică, culturală etc.). Nici un alt oraș din lume nu are atîtea școli și atîtea instituții de cultură ca Moscova. STANCU, U.R.S.S. 100. 2. Formă de organizare a raporturilor sociale, repetate și tipizate potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate și oglindind caracterul istoric al orînduirii societății respective. Instituția căsătoriei.Instituțiile politice noi, create în concordanță cu ideile înaintate, servesc pentru înlăturarea prin forță a vechilor relații de producție pentru a da cîmp liber dezvoltării forțelor de producție. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 338, 1/2.

INSTITÚȚIE s.f. 1. Formă de organizare a unor raporturi sociale – politice, juridice etc. – parte a suprastructurii. 2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumită activitate, care îmbrățișează un anumit domeniu etc. ♦ Așezământ. [Gen. -iei, var. instituțiune s.f. / cf. fr. institution, lat. institutio].

INSTITÚȚIE s. f. 1. formă de organizare a unor raporturi sociale, parte a suprastructurii. 2. organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care desfășoară o anumită activitate. ◊ așezământ. (< fr. institution, lat. institutio)

INSTITÚȚIE1 ~i f. Organ sau unitate (de stat) care îndeplinește anumite funcții (administrative, economice, politice, cultural-educative etc.) sau cuprinde un anumit domeniu de activitate. [G.-D. instituției; Sil. -ți-e] /<fr. institution, lat. institutio, ~onis[1]

  1. Var. instituțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INSTITÚȚIE2 ~i f. Totalitate a normelor juridice referitoare la o anumită categorie de relații sociale. ă căsătoriei. [G.-D. instituției; Sil. -ți-e] /<fr. institution, lat. institutio, ~onis

instituțiune sf vz instituție

INSTITUȚIÚNE s. f. v. instituție.

INSTITUȚIÚNE s. f. v. instituție.

INSTITUȚIÚNE s.f. v. instituție.

instituți(un)e f. 1. instituire; 2. lucru instituit, așezământ: pioasă instituțiune; 3. casă de educațiune: instituțiune de surdo-muți.

*instituțiúne f. (lat. institútio, -ónis). Instituire. Lucru instituit, așezămînt, fundațiune, stabiliment (școală, bibliotecă, azil ș. a.). – Și -úție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

institúție (-ți-e) s. f., art. institúția (-ți-a), g.-d. art. institúției; pl. institúții, art. institúțiile (-ți-i-)

institúție s. f. (sil. -ți-e), art. institúția (sil. -ți-a), g.-d. art. institúției; pl. institúții, art. institúțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. instituțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTITÚȚIE s. unitate, (astăzi rar) așezământ, (înv.) stabiliment, tocmeală. (~ publică.)[1]

  1. Var. instituțiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INSTITUȚIE s. unitate, (înv.) așezămînt, stabiliment, tocmeală. (~ publică.)

Intrare: instituție
instituție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instituție
  • instituția
plural
  • instituții
  • instituțiile
genitiv-dativ singular
  • instituții
  • instituției
plural
  • instituții
  • instituțiilor
vocativ singular
plural
instituțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instituțiune
  • instituțiunea
plural
  • instituțiuni
  • instituțiunile
genitiv-dativ singular
  • instituțiuni
  • instituțiunii
plural
  • instituțiuni
  • instituțiunilor
vocativ singular
plural

instituție instituțiune

  • 1. Organ sau organizație care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrativ etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Nici un alt oraș din lume nu are atîtea școli și atîtea instituții de cultură ca Moscova. STANCU, U.R.S.S. 100.
      surse: DLRLC
  • 2. Formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Instituția căsătoriei.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • Instituțiile politice noi, create în concordanță cu ideile înaintate, servesc pentru înlăturarea prin forță a vechilor relații de producție pentru a da cîmp liber dezvoltării forțelor de producție. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 338, 1/2.
      surse: DLRLC
  • 3. Organizație care desfășoară o activitate de interes internațional.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: