9 definiții pentru instinctual


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

instinctual, ~ă a, av [At: CONTEMP. 1949, nr. 126, 5/1 / Pl: ~i, ~e / E: fr instinctual] 1-4 Instinctiv (1-4).

INSTINCTUÁL, -Ă, instinctuali, -e, adj. Instinctiv (1). [Pr.: -tu-al] – Din fr. instinctuel.

INSTINCTUÁL, -Ă, instinctuali, -e, adj. Instinctiv (1). [Pr.: -tu-al] – Din fr. instinctuel.

INSTINCTUÁL, -Ă, instinctuali, -e, adj. (Rar) Instinctiv. E un tip de fantast boem... condus însă prea des de porniri instinctuale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 5/1. – Pronunțat: -tu-al.

INSTINCTUÁL, -Ă adj. (Rar) Instinctiv. [Pron. -tu-al. / cf. fr. instinctuel].

INSTINCTUÁL, -Ă adj. care ține de instinct; instinctiv. (< fr. instinctuel)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instinctuál (-stinc-tu-al) adj. m., pl. instinctuáli; f. instinctuálă, pl. instinctuále

instinctuál adj. m. (sil. -stinc-tu-al), pl. instinctuáli; f. sg. instinctuálă, pl. instinctuále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTINCTUÁL adj. v. instinctiv.

INSTINCTUAL adj. inconștient, instinctiv. (Reflexe ~.)

Intrare: instinctual
instinctual adjectiv
  • silabație: in-stinc-tu-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instinctual
  • instinctualul
  • instinctualu‑
  • instinctua
  • instinctuala
plural
  • instinctuali
  • instinctualii
  • instinctuale
  • instinctualele
genitiv-dativ singular
  • instinctual
  • instinctualului
  • instinctuale
  • instinctualei
plural
  • instinctuali
  • instinctualilor
  • instinctuale
  • instinctualelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instinctual

etimologie: