6 definiții pentru instaurație instaurațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTAURÁȚIE s. f. (Rar) Instaurare; întemeiere. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instauration.

INSTAURÁȚIE s. f. (Rar) Instaurare; întemeiere. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instauration.

instaurație sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr instauration, it instaurazione] 1-2 (Rar) Instaurare (1-2). 3 (Est) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice.

INSTAURÁȚIE s.f. Instaurare. ♦ (Estet.) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice. [Pron. -sta-u-, gen. -iei, var. instaurațiune s.f. / < fr. instauration].

INSTAURÁȚIE s. f. instaurare. (< fr. instauration)

INSTAURAȚIÚNE s.f. v. instaurație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instauráție s. f., g.-d. art. instauráției

Intrare: instaurație
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instaurație
  • instaurația
plural
genitiv-dativ singular
  • instaurații
  • instaurației
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instaurațiune
  • instaurațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • instaurațiuni
  • instaurațiunii
plural
vocativ singular
plural

instaurație instaurațiune

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. estetică Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice.
    surse: DN

etimologie: