15 definiții pentru instabilitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTABILITATE s. f. Caracterul a ceea ce este instabil; nestatornicie, nestabilitate, inconsecvență, inconstanță. – Din fr. instabilité, lat. instabilitas, -atis.

instabilitate sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 162 9/3 / Pl: ~tăți / E: lat instabilitas, -atis, fr instabilité] 1 Modificare a echilibrului. 2 Capacitate de a reacționa rapid. 3 Capacitate de a se transforma rapid în altceva.

INSTABILITATE, instabilități, s. f. Caracterul a ceea ce este instabil; nestatornicie, nestabilitate, inconsecvență, inconstanță. – Din fr. instabilité, lat. instabilitas, -atis.

INSTABILITATE s. f. Caracterul a ceea ce este instabil; nestatornicie, nestabilitate.

INSTABILITATE s.f. Însușire a ceea ce este instabil; nestabilitate; nestatornicie. [Cf. lat. instabilitas, fr. instabilité].

INSTABILITATE s. f. însușire a ceea ce este instabil. (< fr. instabilité, lat. instabilitas)

INSTABILITATE f. 1) Caracter instabil; lipsă de stabilitate; nestabilitate. 2) Atitudine instabilă; nestatornicie. [G.-D. instabilității] /<fr. instabilité, lat. instabilitas, ~atis

*instabilitáte f. (lat. instabilitas, -átis). Lipsă de stabilitate, nestatornicie, nesiguranță: instabilitatea averiĭ, soarteĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

instabilitate s. f., g.-d. art. instabilității

instabilitate s. f., g.-d. art. instabilității

instabilitate s. f., g.-d. art. instabilității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSTABILITATE s. 1. mobilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 2. nestabilitate, precaritate. (~ în echilibru.) 3. (MET.) nestabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 4. v. fluctuație. 5. v. labilitate. 6. v. inconsecvență.

INSTABILITATE s. 1. mobilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 2. nestabilitate, precaritate. (~ în echilibru.) 3. nestabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 4. fluctuație, schimbare, (fig.) oscilație. (~ la cursul bursei.) 5. inconsecvență, inconstanță, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INSTABILITATE. Subst. Instabilitate, nestabilitate, nestatornicie, inconstanță, mobilitate, labilitate (livr.), inconsecvență, neconsecvență (rar); ezitare, șovăire. Variație, fluctuare, fluctuație, oscilare, oscilație, schimbare, schimbat, modificare, modificație (înv.), transformare, transformație (rar); variabilitate; transformabilitate (rar). Vremelnicie, existență efemeră, provizorat; interimat. Perindare, succesiune, scurgere (fig.), desfășurare (fig.). Adj. Instabil, nestabil, nestatornic, inconstant, mobil, labil (livr.), inconsecvent, neconsecvent; ezitant, șovăitor. Variabil, fluctuant, oscilant, schimbător, schimbăcios; modificabil; transformabil. Vremelnic, vremelnicesc (înv. și arh.), temporar, trecător, efemer, pieritor, provizoriu; interimar. Disparent (rar). Vb. A fi instabil. A ezita, a șovăi, a sta în cumpănă. A varia, a fluctua, a oscila, a se schimba, a se modifica, a se transforma. A se perinda, a se scurge (fig.), a se desfășura (fig.). Adv. (În mod) vremelnic, vremelnicește (înv. și arh.). V. dispariție, incertitudine, instantaneitate, nehotărîre, oscilație, timp.

Intrare: instabilitate
instabilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instabilitate
  • instabilitatea
plural
  • instabilități
  • instabilitățile
genitiv-dativ singular
  • instabilități
  • instabilității
plural
  • instabilități
  • instabilităților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

instabilitate, instabilitățisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.