INSTABILITATE. Subst. Instabilitate, nestabilitate, nestatornicie, inconstanță, mobilitate, labilitate (livr.), inconsecvență, neconsecvență (rar); ezitare, șovăire. Variație, fluctuare, fluctuație, oscilare, oscilație, schimbare, schimbat, modificare, modificație (înv.), transformare, transformație (rar); variabilitate; transformabilitate (rar). Vremelnicie, existență efemeră, provizorat; interimat. Perindare, succesiune, scurgere (fig.), desfășurare (fig.). Adj. Instabil, nestabil, nestatornic, inconstant, mobil, labil (livr.), inconsecvent, neconsecvent; ezitant, șovăitor. Variabil, fluctuant, oscilant, schimbător, schimbăcios; modificabil; transformabil. Vremelnic, vremelnicesc (înv. și arh.), temporar, trecător, efemer, pieritor, provizoriu; interimar. Disparent (rar). Vb. A fi instabil. A ezita, a șovăi, a sta în cumpănă. A varia, a fluctua, a oscila, a se schimba, a se modifica, a se transforma. A se perinda, a se scurge (fig.), a se desfășura (fig.). Adv. (În mod) vremelnic, vremelnicește (înv. și arh.). V. dispariție, incertitudine, instantaneitate, nehotărîre, oscilație, timp.