2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSPIRATÓR, -OÁRE, inspiratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ajută inspirația aerului în plămâni. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care inspiră (2) pe cineva; p. ext. îndrumător, sfătuitor. – Din fr. inspirateur.

INSPIRATÓR, -OÁRE, inspiratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ajută inspirația aerului în plămâni. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care inspiră (2) pe cineva; p. ext. îndrumător, sfătuitor. – Din fr. inspirateur.

inspirator, ~oare [At: MAIORESCU, D. IV, 290 / V: (înv) ~răt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr inspirateur, it inspiratore, rs инспиратор[1]] 1 a (Fzl) Care ajută la inhalarea aerului în plămâni. 2-3 smf, a (Persoană) care influențează pe cineva. 4-5 smf, a (Persoană) care inspiră (5) pe cineva. corectată

  1. În original, tipărit cu litere latine — LauraGellner

INSPIRATÓR1, -OÁRE, inspiratori, -oare, adj. Care ajută inspirația aerului în plămîni. Mușchi inspiratori și expiratori.

INSPIRATÓR2, -OÁRE, inspiratori, -oare, s. m. și f. Cel care inspiră1. Partidul nostru a fost inspiratorul și organizatorul victoriilor noastre pe drumul construirii bazei economice a socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 6, 40. ◊ (Adjectival) Inima lui crește plină... de un avînt inspirator. ALECSANDRI, P. A. 122.

INSPIRATÓR, -OÁRE adj. (Anat.) Care participă la inspirație (1). // s.m. și f. Cel care inspiră, sugerează (o idee). [Cf. fr. inspirateur].

INSPIRATÓR, -OÁRE I. adj. (anat.) care participă la inspirație (1). II. adj., s. m. f. (cel) care inspiră, sugerează (o idee). (< fr. inspirateur)

INSPIRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care favorizează inspirația; care contribuie la inhalarea aerului în plămâni. Mușchi ~ori. 3) și substantival Care inspiră; apt de a inspira. /<fr. inspirateur

inspirator a. și m. 1. care inspiră; 2. Anat. care concură la inspirațiune: mușchi inspiratori.

*inspiratór, -oáre adj. și s. Care servește la inspirațiune: mușchĭ inspiratorĭ. Care dă inspirațiunea intelectuală: Ecaterina de Medicis fu inspiratoarea măceluluĭ din noaptea Sfîntuluĭ Bartolomeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inspiratór adj. m., s. m., pl. inspiratóri; adj. f., s. f. sg. și pl. inspiratoáre

inspiratór adj. m., s. m., pl. inspiratóri; f. sg. și pl. inspiratoáre

Intrare: inspiratoare
inspiratoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspiratoare
  • inspiratoarea
plural
  • inspiratoare
  • inspiratoarele
genitiv-dativ singular
  • inspiratoare
  • inspiratoarei
plural
  • inspiratoare
  • inspiratoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: inspirator (adj.)
inspirator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspirator
  • inspiratorul
  • inspiratoru‑
  • inspiratoare
  • inspiratoarea
plural
  • inspiratori
  • inspiratorii
  • inspiratoare
  • inspiratoarele
genitiv-dativ singular
  • inspirator
  • inspiratorului
  • inspiratoare
  • inspiratoarei
plural
  • inspiratori
  • inspiratorilor
  • inspiratoare
  • inspiratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inspirator (adj.) inspiratoare

etimologie: