INSPIRATOR¹, -OARE, inspiratori, -oare, adj. Care ajută inspirația aerului în plămîni. Mușchi inspiratori și expiratori.

INSPIRATOR², -OARE, inspiratori, -oare, s. m. și f. Cel care inspiră¹. Partidul nostru a fost inspiratorul și organizatorul victoriilor noastre pe drumul construirii bazei economice a socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 6, 40. ◊ (Adjectival) Inima lui crește plină... de un avînt inspirator. ALECSANDRI, P. A. 122.

INSPIRATOR, -OARE adj. (Anat.) Care participă la inspirație (1). // s.m. și f. Cel care inspiră, sugerează (o idee). [Cf. fr. inspirateur].

INSPIRATOR, -OARE I. adj. (anat.) care participă la inspirație (1). II. adj., s. m. f. (cel) care inspiră, sugerează (o idee). (< fr. inspirateur)

INSPIRATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care favorizează inspirația; care contribuie la inhalarea aerului în plămâni. Mușchi ~ori. 3) și substantival Care inspiră; apt de a inspira. /<fr. inspirateur

inspirator a. și m. 1. care inspiră; 2. Anat. care concură la inspirațiune: mușchi inspiratori.

*inspiratór, -oáre adj. și s. Care servește la inspirațiune: mușchĭ inspiratorĭ. Care dă inspirațiunea intelectuală: Ecaterina de Medicis fu inspiratoarea măceluluĭ din noaptea Sfîntuluĭ Bartolomeŭ.

inspirator adj. m., s. m., pl. inspiratori; adj. f., s. f. sg. și pl. inspiratoare

inspirator adj. m., s. m., pl. inspiratori; adj. f., s. f. sg. și pl. inspiratoare

inspirator adj. m., s. m., pl. inspiratori; f. sg. și pl. inspiratoare