10 definiții pentru inspectoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.

INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.

INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu inspectarea unei instituții, întreprinderi etc. Inspector financiar. Inspector școlar.Nu uita să se înființeze la doamna inspectoare cu o lădiță de faguri. REBREANU, I. 82. D. inspector are să se scoale de dimineață a doua zi, pentru ca să pornească a face surprize mînuitorilor de bani publici. CARAGIALE, O. II 238.

INSPÉCTOR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care are sarcina de a controla, de a inspecta o instituție, o activitate. [Cf. fr. inspecteur, lat. inspector].

INSPÉCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector)

INSPÉCTOR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană autorizată să inspecteze; persoană oficială care face o inspecție; revizor. /<fr. inspecteur, lat. inspector, ~oris

*inspéctor și (rar) -ór, -oáre s. (lat. inspéctor, -óris, care corespunde cu vgr. episkopos). Care inspectează. (E un titlu dat maĭ multor funcționarĭ care inspectează școalele secundare saŭ superioare, armata, diferite serviciĭ publice ș. a.). V. revizor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inspectoáre s. f., g.-d. art. inspectoárei; pl. inspectoáre

inspectoáre s. f., g.-d. art. inspectoárei; pl. inspectoáre

Intrare: inspectoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspectoare
  • inspectoarea
plural
  • inspectoare
  • inspectoarele
genitiv-dativ singular
  • inspectoare
  • inspectoarei
plural
  • inspectoare
  • inspectoarelor
vocativ singular
  • inspectoare
  • inspectoareo
plural
  • inspectoarelor

inspector, -oare inspectoare inspectoară

  • 1. Persoană împuternicită să inspecteze.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: revizor, -oare attach_file 3 exemple
    exemple
    • Inspector financiar. Inspector școlar.
      surse: DLRLC
    • Nu uita să se înființeze la doamna inspectoare cu o lădiță de faguri. REBREANU, I. 82.
      surse: DLRLC
    • D. inspector are să se scoale de dimineață a doua zi, pentru ca să pornească a face surprize mînuitorilor de bani publici. CARAGIALE, O. II 238.
      surse: DLRLC

etimologie: