2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSONORIZÁRE, insonorizări, s. f. Totalitatea operațiilor și măsurilor luate pentru a reduce intensitatea zgomotelor dintr-un spațiu închis. – După fr. insonorisation.

INSONORIZÁRE, insonorizări, s. f. Totalitatea operațiilor și măsurilor luate pentru a reduce intensitatea zgomotelor dintr-o clădire, dintr-o încăpere etc. – După fr. insonorisation.

INSONORIZÁRE s.f. Acțiunea de a insonoriza; izolare fonică; insonorizație; reducere a intensității zgomotelor, amuțire. [< insonoriza].

insonorizáre s. f. 1980 Acțiunea de limitare a transmiterii undelor sonore v. kaldex (din insonoriza + -re; cf. fr. insonorisation)

INSONORIZÁRE ~ări f. Totalitate de măsuri luate în vederea micșorării intensității zgomotelor dintr-o încăpere sau dintr-un spațiu închis. /<fr. insonorisation

INSONORIZÁ, insonorizez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A izola fonic; a reduce intensitatea zgomotelor dintr-un spațiu închis. – Din fr. insonoriser.

INSONORIZÁ, insonorizez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A izola fonic; a reduce intensitatea zgomotelor dintr-un spațiu închis. – Din fr. insonoriser.

INSONORIZÁ vb. I. tr. A face insonor, a reduce intensitatea zgomotelor dintr-un spațiu închis. [< fr. insonoriser].

INSONORIZÁ vb. tr. a izola fonic, a reduce intensitatea zgomotelor dintr-un anumit spațiu. (< fr. insonoriser)

A INSONORIZÁ ~éz tranz. (încăperi, spații închise) A face să fie mai puțin sonor, folosind o izolație. /<fr. insonoriser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insonorizáre s. f., g.-d. art. insonorizắrii; pl. insonorizắri

insonorizáre s. f., pl. insonorizări

insonorizá vb., ind. prez. 1 sg. insonorizéz, 3 sg. și pl. insonorizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSONORIZÁRE s. insonorizație. (~ unei încăperi.)

Intrare: insonorizare
insonorizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insonorizare
  • insonorizarea
plural
  • insonorizări
  • insonorizările
genitiv-dativ singular
  • insonorizări
  • insonorizării
plural
  • insonorizări
  • insonorizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: insonoriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • insonoriza
  • insonorizare
  • insonorizat
  • insonorizatu‑
  • insonorizând
  • insonorizându‑
singular plural
  • insonorizea
  • insonorizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • insonorizez
(să)
  • insonorizez
  • insonorizam
  • insonorizai
  • insonorizasem
a II-a (tu)
  • insonorizezi
(să)
  • insonorizezi
  • insonorizai
  • insonorizași
  • insonorizaseși
a III-a (el, ea)
  • insonorizea
(să)
  • insonorizeze
  • insonoriza
  • insonoriză
  • insonorizase
plural I (noi)
  • insonorizăm
(să)
  • insonorizăm
  • insonorizam
  • insonorizarăm
  • insonorizaserăm
  • insonorizasem
a II-a (voi)
  • insonorizați
(să)
  • insonorizați
  • insonorizați
  • insonorizarăți
  • insonorizaserăți
  • insonorizaseți
a III-a (ei, ele)
  • insonorizea
(să)
  • insonorizeze
  • insonorizau
  • insonoriza
  • insonorizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insonorizare

  • 1. Totalitatea operațiilor și măsurilor luate pentru a reduce intensitatea zgomotelor dintr-un spațiu închis.
    surse: DEX '09 DN sinonime: amuțire insonorizație

etimologie:

insonoriza

  • 1. tehnică A izola fonic; a reduce intensitatea zgomotelor dintr-un spațiu închis.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: