13 definiții pentru insolit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

insolit, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 86 / Pl: ~iți, ~e / E: fr insolite, lat insolitus] 1-2 (Care surprinde prin caracterul său) neobișnuit.

INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.

INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.

INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. (Franțuzism) Care este contrar obiceiului sau uzanțelor; neobișnuit, neuzitat, nepotrivit. Grigore Iuga, enervat de intervenția insolită a arendașului, răspunse apăsat și disprețuitor. REBREANU, R. I 39.

INSOLÍT, -Ă adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. [< fr. insolite, cf. lat. in – ne-, solitus – obișnuit].

INSOLÍT, -Ă adj. contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus)

INSOLÍT ~tă (~ți, ~te) Care este contrar obiceiului; neobișnuit. /<fr. insolite, lat. insolitus

*insólit, -ă adj. (lat. in-sólitus. V. insolent). Contrar uzuluĭ, regulelor, obiceĭurilor: demers, huĭet insolit. Adv. În mod insolit: a proceda insolit. – Maĭ des, dar maĭ răŭ insolít (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insolít adj. m., pl. insolíți; f. insolítă, pl. insolíte

insolít adj. m., pl. insolíți; f. sg. insolítă, pl. insolíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSOLÍT adj. v. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, special.

INSOLÍT adj. v. neobișnuit.

insolit adj. v. APARTE. DEOSEBIT. INDIVIDUAL. NEOBIȘNUIT. SINGULAR. SPECIAL.

INSOLIT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Intrare: insolit
insolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insolit
  • insolitul
  • insolitu‑
  • insoli
  • insolita
plural
  • insoliți
  • insoliții
  • insolite
  • insolitele
genitiv-dativ singular
  • insolit
  • insolitului
  • insolite
  • insolitei
plural
  • insoliți
  • insoliților
  • insolite
  • insolitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insolit

  • 1. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: neobișnuit nepotrivit neuzitat un exemplu
    exemple
    • Grigore Iuga, enervat de intervenția insolită a arendașului, răspunse apăsat și disprețuitor. REBREANU, R. I 39.
      surse: DLRLC

etimologie: