12 definiții pentru insistent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSISTÉNT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Stăruitor, perseverent. – Din fr. insistant, it. insistente.

INSISTÉNT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Stăruitor, perseverent. – Din fr. insistant, it. insistente.

insistent, ~ă a, av [At: TEODOREANU, M. II, 133 / Pl: ~nți, ~e / E: fr insistant, it insistente] 1-2 Perseverent.

INSISTÉNT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Stăruitor, perseverent. Cerere insistentă.Irena se îndreptă agitată, insistentă către Sinești, care răsfoia un album de pe pian. CAMIL PETRESCU, N. 122. ◊ (Adverbial) Elvira șopti, insistent... Nu dormeau. DUMITRIU, N. 143.

INSISTÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Stăruitor, perseverent. [Cf. fr. insistant, it. insistente].

INSISTÉNT, -Ă adj. (și adv.) stăruitor, perseverent. (< fr. insistant, it. insistente)

INSISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care insistă; neclintit în hotărâri, atitudini, acțiuni; stăruitor; perseverent; tenace. 2) (despre manifestările oamenilor) Care vădește statornicie și fermitate; stăruitor; perseverent; tenace. /<fr. insistant, lat. insistente

*insistént, -ă adj. (lat. insístens, -éntis). Care insistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insistént adj. m., pl. insisténți; f. insisténtă, pl. insisténte

insistént adj. m., pl. insisténți; f. sg. insisténtă, pl. insisténte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSISTÉNT adj., adv. 1. adj. v. stăruitor. 2. adv. v. stăruitor. 3. adj. v. perseverent.

INSISTENT adj., adv. 1. adj. perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~.) 2. adv. stăruitor, (înv. și reg.) tare. (O roagă ~ să...) 3. adj. asiduu, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A URMĂRI INSISTENT a lua la ochi, a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă, a se ține grapă / scai (de cineva), a umbla cu limba scoasă (după ceva / cineva), a vâna.

Intrare: insistent
insistent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insistent
  • insistentul
  • insistentu‑
  • insistentă
  • insistenta
plural
  • insistenți
  • insistenții
  • insistente
  • insistentele
genitiv-dativ singular
  • insistent
  • insistentului
  • insistente
  • insistentei
plural
  • insistenți
  • insistenților
  • insistente
  • insistentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insistent

etimologie: