14 definiții pentru insistență insistanță insistință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSISTÉNȚĂ, insistențe, s. f. Stăruință, perseverență. ♦ Rugăminte, cerere insistentă. – Din fr. insistance, it. insistenza.

INSISTÉNȚĂ, insistențe, s. f. Stăruință, perseverență. ♦ Rugăminte, cerere insistentă. – Din fr. insistance, it. insistenza.

insistență sf [At: NEGRUZZI, S. I, 106 / V: (înv) ~tan~, ~tin~ / Pl: ~țe / E: fr insistance, it insistenza] 1 Perseverență. 2 Rugăminte insistentă.

INSISTÉNȚĂ, insistențe, s. f. Stăruință, perseverență. Insistențele enervară de cîteva ori pe bătrînul Miron, precum încăpățînarea bătrînului enerva pe Grigore. REBREANU, R. II 15. Și Albert îl rugă cu atîta insistență, că-l înduplecă. VLAHUȚĂ, O. A. III 40. La insistența părintelui său răspundea că nu se poate decide a se despărți de el. NEGRUZZI, S. I 106.

INSISTÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este insistent; stăruință, perseverență. ♦ (Spec.) Rugăminte, cerere insistentă. [Cf. fr. insistence, it. insistenza].

INSISTÉNȚĂ s. f. stăruință, perseverență. ◊ (spec.) rugăminte, cerere insistentă. (< fr. insistance, it. insistenza)

INSISTÉNȚĂ ~e f. Caracter insistent; neclintire în susținerea unei păreri sau în realizarea unei acțiuni; stăruință; perseverență; tenacitate; asiduitate. /<fr. insistance, it. insistenza

*insisténță f., pl. e (d. insistent; fr. insistance. V. con- și sub-sistență). Acțiunea de a insista, stăruință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insisténță s. f., g.-d. art. insisténței; pl. insisténțe

insisténță s. f., g.-d, art. insisténței; pl. insisténțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSISTÉNȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. v. perseverență.

INSISTENȚĂ s. 1. perseverență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. asiduitate, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ele lui s-au dovedit fructuoase.)

Intrare: insistență
insistență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insistență
  • insistența
plural
  • insistențe
  • insistențele
genitiv-dativ singular
  • insistențe
  • insistenței
plural
  • insistențe
  • insistențelor
vocativ singular
plural
insistanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
insistință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

insistență insistanță insistință

  • 1. Calitatea a ceea ce este insistent.
    exemple
    • Insistențele enervară de cîteva ori pe bătrînul Miron, precum încăpățînarea bătrînului enerva pe Grigore. REBREANU, R. II 15.
      surse: DLRLC
    • Și Albert îl rugă cu atîta insistență, că-l înduplecă. VLAHUȚĂ, O. A. III 40.
      surse: DLRLC
    • La insistența părintelui său răspundea că nu se poate decide a se despărți de el. NEGRUZZI, S. I 106.
      surse: DLRLC

etimologie: