inscripționare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: inscripționa] 1 Realizare a unei inscripții (2). 2 Înscriere.

inscripționare s. f. Înscrierea pe un produs a datelor necesare pentru identificarea lui ◊ „Am introdus în producție, pentru prima oară în țară, folia termocontractabilă din policlorură de vinil. Este vorba de o peliculă foarte subțire de circa 50 de sutimi de milimetru care se mulează perfect pe fructe și legume [...] constituie o condiție obligatorie pentru dezvoltarea comerțului modern de autoservire și în supermagazine; permite porționarea, ambalarea și inscripționarea prețului înainte de a fi introduse produsele în rafturi pentru vânzare.” R.l. 25 VII 73 p. 3. ◊ „Întreprinderea de mase plastice Viitorul din Oradea anunță că produce un sortiment diversificat de etichete autoadezive pentru decorarea și inscripționarea produselor din lemn, carton, hârtie, plastic, sticlă și chiar din metal.” R.l. 4 I 85 p. 5 (din inscripționa; cf. fr. inscription; C. Lupu în SCL 6/82 p. 506)

INSCRIPȚIONA, inscripționez, vb. I. Tranz. A înregistra, a înscrie; a înmatricula. – Inscripție + suf. -ona.

inscripționa vt [At: DN⁴ / Pzi: ~nez / E: inscripție + -ona] 1 A face o inscripție (1). 2 A înscrie.

INSCRIPȚIONA, inscripționez, vb. I. tr. A înregistra, a înscrie; a înmatricula. (din inscripție + suf. -ona)

inscripționa vb. I (prețios, uneori inadecvat) A (în)scrie ◊ „Cea de-a două agendă avea pagini albe, iar cercetările ulterioare au demonstrat că nu fuseseră inscripționate prin tehnici speciale.” R.l. 22 VI 95 p. 1. ◊ „[...] două cruci de lemn, pe care sunt inscripționate numele [...]” R.l. 8 VII 95 p. 9 (din inscripție; R. Zafiu în R.lit. 30/95 p. 11)

inscripționare s. f., g.-d. art. inscripționării

inscripționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. inscripționez, 3 inscripționează; conj. prez. 1 sg. să inscripționez, 3 să inscripționeze

*inscripționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 inscripționează

inscripționa vb., ind. prez. 3 sg. și pl. inscripționează