2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inscripționare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: inscripționa] 1 Realizare a unei inscripții (2). 2 Înscriere.

inscripționáre s. f. Înscrierea pe un produs a datelor necesare pentru identificarea lui ◊ „Am introdus în producție, pentru prima oară în țară, folia termocontractabilă din policlorură de vinil. Este vorba de o peliculă foarte subțire de circa 50 de sutimi de milimetru care se mulează perfect pe fructe și legume [...] constituie o condiție obligatorie pentru dezvoltarea comerțului modern de autoservire și în supermagazine; permite porționarea, ambalarea și inscripționarea prețului înainte de a fi introduse produsele în rafturi pentru vânzare.” R.l. 25 VII 73 p. 3. ◊ „Întreprinderea de mase plastice Viitorul din Oradea anunță că produce un sortiment diversificat de etichete autoadezive pentru decorarea și inscripționarea produselor din lemn, carton, hârtie, plastic, sticlă și chiar din metal.” R.l. 4 I 85 p. 5 (din inscripționa; cf. fr. inscription; C. Lupu în SCL 6/82 p. 506)

INSCRIPȚIONÁ, inscripționez, vb. I. Tranz. A înregistra, a înscrie; a înmatricula. – Inscripție + suf. -ona.

inscripționa vt [At: DN4 / Pzi: ~nez / E: inscripție + -ona] 1 A face o inscripție (1). 2 A înscrie.

INSCRIPȚIONÁ, inscripționéz, vb. I. tr. A înregistra, a înscrie; a înmatricula. (din inscripție + suf. -ona)

inscripționá vb. I (prețios, uneori inadecvat) A (în)scrie ◊ „Cea de-a două agendă avea pagini albe, iar cercetările ulterioare au demonstrat că nu fuseseră inscripționate prin tehnici speciale.” R.l. 22 VI 95 p. 1. ◊ „[...] două cruci de lemn, pe care sunt inscripționate numele [...]” R.l. 8 VII 95 p. 9 (din inscripție; R. Zafiu în R.lit. 30/95 p. 11)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inscripționáre s. f., g.-d. art. inscripționării

*inscripționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 inscripționeáză

inscripționá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. inscripționeáză

Intrare: inscripționare
inscripționare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inscripționare
  • inscripționarea
plural
  • inscripționări
  • inscripționările
genitiv-dativ singular
  • inscripționări
  • inscripționării
plural
  • inscripționări
  • inscripționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: inscripționa
  • silabație: -ți-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inscripționa
  • inscripționare
  • inscripționat
  • inscripționatu‑
  • inscripționând
  • inscripționându‑
singular plural
  • inscripționea
  • inscripționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inscripționez
(să)
  • inscripționez
  • inscripționam
  • inscripționai
  • inscripționasem
a II-a (tu)
  • inscripționezi
(să)
  • inscripționezi
  • inscripționai
  • inscripționași
  • inscripționaseși
a III-a (el, ea)
  • inscripționea
(să)
  • inscripționeze
  • inscripționa
  • inscripționă
  • inscripționase
plural I (noi)
  • inscripționăm
(să)
  • inscripționăm
  • inscripționam
  • inscripționarăm
  • inscripționaserăm
  • inscripționasem
a II-a (voi)
  • inscripționați
(să)
  • inscripționați
  • inscripționați
  • inscripționarăți
  • inscripționaserăți
  • inscripționaseți
a III-a (ei, ele)
  • inscripționea
(să)
  • inscripționeze
  • inscripționau
  • inscripționa
  • inscripționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inscripționa

etimologie:

  • Inscripție + sufix -ona.
    surse: DEX '09 MDN '00