4 definiții pentru injonctiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
injonctiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr injonctif] 1 (Rar) Cu caracter de injoncțiune. 2 (Lin) Poruncitor.
INJONCTIV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de injoncțiune. ♦ (Lingv.) Poruncitor. [Cf. fr. injonctif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INJONCTIV, -Ă adj. cu caracter de injoncțiune. ◊ (lingv.) poruncitor. (< fr. injonctif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
injonctiv adj. m., pl. injonctivi; f. sg. injonctivă, pl. injonctive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: injonctiv
injonctiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
injonctiv, injonctivăadjectiv
- 1. Cu caracter de injoncțiune. DN
- 1.1. Poruncitor. DNsinonime: poruncitor
-
etimologie:
- injonctif DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.