4 definiții pentru injonctiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

injonctiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr injonctif] 1 (Rar) Cu caracter de injoncțiune. 2 (Lin) Poruncitor.

INJONCTÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de injoncțiune. ♦ (Lingv.) Poruncitor. [Cf. fr. injonctif].

INJONCTÍV, -Ă adj. cu caracter de injoncțiune. ◊ (lingv.) poruncitor. (< fr. injonctif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

injonctív adj. m., pl. injonctívi; f. sg. injonctívă, pl. injonctíve

Intrare: injonctiv
injonctiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • injonctiv
  • injonctivul
  • injonctivu‑
  • injoncti
  • injonctiva
plural
  • injonctivi
  • injonctivii
  • injonctive
  • injonctivele
genitiv-dativ singular
  • injonctiv
  • injonctivului
  • injonctive
  • injonctivei
plural
  • injonctivi
  • injonctivilor
  • injonctive
  • injonctivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)