inițiativă sf [At: (a. 1865) URICARIUL, X, 369 / Pl: ~ve / E: ger Inițiative, fr inițiative, it iniziative] 1 Materializare a unei idei, concretizată în propunerea, organizarea sau începerea unei acțiuni de către cineva, care antrenează după sine și pe alții. 2 Însușire a cuiva gata să întreprindă ceva din propriu îndemn. 3-4 (Îe) A lua ~va (sau a avea ~a) (unei lucrări) A începe o acțiune (primul sau) din îndemn propriu. 5-6 (Îe) Din proprie ~ Fără a fi (îndemnat sau) silit de altcineva.

INIȚIATIVĂ, inițiative, s. f. (Adesea în construcții cu verbul «a lua») Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe un lucru, antrenînd după sine și pe alții; însușirea de a fi în stare să întreprinzi cel dintîi ceva, din îndemn propriu. Comitetul de inițiativă pentru înființarea gospodăriei agricole colective ținea prima ședință. MIHALE, O. 474. Au doară nu posed toate calitățile unui om de stat? n-am patriotism, n-am experiență, n-am elocință, n-am inițiativă? ALECSANDRI, T. 1734. Ce fericire ar fi pentru țară... cînd am dovedi că sîntem în stare de a lua în mînile noastre nobila inițiativă a acestei mari reforme sociale. KOGĂLNICEANU, S. A. 115. ◊ Expr. Din proprie inițiativă sau din propria sa (sau lui) inițiativă = fără a fi îndemnat de altul. Aghiotantul ieșise afară, din propria-i inițiativă, să roage pe domnii din coridor să facă liniște. REBREANU, P. S. 123. – Pronunțat: -ți-a-.

INIȚIATIVĂ s.f. Faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ♦ Calitatea, însușirea celui care este înclinat să lucreze, să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. [< fr. initiative, it. iniziativa, cf. lat. initium – început].

INIȚIATIVĂ s. f. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ◊ însușirea celui care este înclinat să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. (< fr. initiative)

INIȚIATIVĂ ~e f. 1) Predispoziție de a întreprinde primul ceva sau de a avea îndrăzneală să facă ceva. 2) Chemare la o acțiune și organizare a realizării ei. [G.-D. inițiativei; Sil. -ți-a-] /<fr. initiative

inițiativă f. acțiunea de a face cel dintâiu un lucru, a-l propune.

*inițiatívă f., pl. e (fr. initiative, d. lat. initiatum, supinu d. initiare, a iniția). Acțiunea de a face saŭ de a propune ceva în aintea altora: a lua inițiativa. Acțiunea de a lucra, la nevoĭe, după capu tăŭ (spontaneŭ): inițiativa rațională e o calitate prețioasă la un șef militar. Inițiativă parlamentară, dreptu deputaților și senatorilor de a propune legĭ.

inițiativă (desp. -ți-a-) s. f., g.-d. art. inițiativei; pl. inițiative

inițiativă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. inițiativei; pl. inițiative

inițiativă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. inițiativei; pl. inițiative

INIȚIATIVĂ. Subst. Inițiativă, întreprindere, spirit de inițiativă, inventivitate, creativitate, spirit inventiv, spirit inovator, imaginație creatoare. Ingeniozitate, iscusință, dibăcie, istețime, isteție, isteciune (înv.), agerime, vioiciune. Spirit întreprinzător, spirit activ. Îndrăzneală, îndrăznire (înv.), curaj, cutezanță, cutezare (rar), intrepiditate (livr.), temeritate, pionierat; înnoire, raționalizare, inovație, inovare, invenție, descoperire. Inițiator, promotor, fondator, întemeietor, pionier (fig. ), novator (livr. ), descoperitor, creator, izvoditor (înv.), inovator, inventator, inventor (înv.), raționalizator. Adj. Plin de inițiativă, inventiv, creator; ingenios, isteț, iscusit, ager, dibaci. Întreprinzător, activ. îndrăzneț, îndrăznitor (rar), curajos, temerar, intrepid (livr.). Înnoitor (rar), inovator, novator (livr.). Vb. A iniția, a da dovadă de spirit de inițiativă, a avea inițiativă, a lua o inițiativă. A îndrăzni, a cuteza. A înnoi, a inova, a raționaliza, a inventa, a descoperi, a găsi, a dibui. A întemeia, a fonda. Adv. Cu spirit de inițiativă, cu ingeniozitate; cu îndrăzneală, cu cutezanță; din proprie inițiativă. V. acțiune, căutare, curaj, descoperire, imaginație, iscusință, nou.

INIȚIÁTIVĂ (< fr.) s. f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe cel dintâi ceva; însușirea celui care întreprinde sau este dispus să întreprindă primul ceva. ◊ I. legislativă = posibilitatea de a propune Parlamentului proiecte de legi, însoțite de expuneri de motive în vederea dezbaterii și eventualei adoptări. ◊ Expr. Din proprie (sau propria mea, ta, sa, lui etc.) inițiativă = fără a fi îndemnat sau silit de altul.