13 definiții pentru inhibiție inhibițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INHIBÍȚIE, inhibiții, s. f. 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio.

INHIBÍȚIE, inhibiții, s. f. 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio.

inhibiție sf [At: RALEA, E. O. 72 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr inhibition] 1 (Med) Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2-3 (Chm) Fenomen (de oprire sau) de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor (3-4).

INHIBÍȚIE, inhibiții, s. f. Fenomen nervos care suprimă sau încetinește o anumită activitate fiziologică. În timpul stingerii reflexului condițional, în regiunea corespunzătoare a scoarței, în locul stării de excitație ia naștere starea de frînare (inhibiție). ANATOMIA 207.

INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibițiune s.f. / cf. fr. inhibition].

INHIBÍȚIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio)

INHIBÍȚIE ~i f. Proces de inhibare a anumitor activități fiziologice, a anumitor reacții chimice. [G.-D. inhibiției] /<fr. inhibition, lat. inhibitio, ~onis

INHIBIȚIÚNE s.f. v. inhibiție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inhibíție (-ți-e) s. f., art. inhibíția (-ți-a), g.-d. art. inhibíției; pl. inhibíții, art. inhibíțiile (-ți-i-)

inhibíție s. f. (sil. -ți-e), art. inhibíția (sil. -ți-a), g.-d. art. inhibíției; pl. inhibíții, art. inhibíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INHIBÍȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. 2. Proces fundamental al activității nervoase, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea excitației. 3. (BIOL.) I. de contact = încetarea mișcării și, uneori, și a diviziunilor mitotice sau meiotice a celulelor care vin în contact. Celulele canceroase, de cele mai multe ori, fac excepție de la această regulă. ◊ I. enzimatică = stoparea sau reducerea activității enzimatice determinată de diferiți blocanți: ioni și molecule mici, agenți toxici, temperatură, raze X, medicamente etc.

Intrare: inhibiție
inhibiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhibiție
  • inhibiția
plural
  • inhibiții
  • inhibițiile
genitiv-dativ singular
  • inhibiții
  • inhibiției
plural
  • inhibiții
  • inhibițiilor
vocativ singular
plural
inhibițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhibițiune
  • inhibițiunea
plural
  • inhibițiuni
  • inhibițiunile
genitiv-dativ singular
  • inhibițiuni
  • inhibițiunii
plural
  • inhibițiuni
  • inhibițiunilor
vocativ singular
plural

inhibiție inhibițiune

  • 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inhibare attach_file un exemplu
    exemple
    • În timpul stingerii reflexului condițional, în regiunea corespunzătoare a scoarței, în locul stării de excitație ia naștere starea de frînare (inhibiție). ANATOMIA 207.
      surse: DLRLC
  • 2. chimie Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: