2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INHIBÁT, -Ă, inhibați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni, procese fiziologice, reacții chimice etc.) Care este frânat, împiedicat, încetinit în desfășurare. 2. (Despre oameni) Care nu se manifestă spontan, care se abține; reținut. – V. inhiba.

INHIBÁT, -Ă, inhibați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni, procese fiziologice, reacții chimice etc.) Care este frânat, împiedicat, încetinit în desfășurare. 2. (Despre oameni) Care nu se manifestă spontan, care se abține; reținut. – V. inhiba.

inhibat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: inhiba] 1 (D. acțiuni, procese fiziologice, reacții chimice etc.) Încetinit în desfășurare Si: frânat, împiedicat. 2 (D. oameni) Care are rețineri.

inhibat1 sn [At: MDA ms / E: inhiba] 1-2 Inhibare (1-2).

INHIBÁ, inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.

INHIBÁ, inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.

inhiba [At: ANATOMIA, 235 / Pzi: ~hib / E: lat inhibeo, -ere, fr inhiber] 1 vt A încetini un proces fiziologic Si: a frâna, a împiedica, (înv) a inhibiționa (1). 2-3 vtr (D. oameni) A (se) emoționa, nemaiputând să-și desfășoare activitatea în mod normal Si: a se bloca, (înv) a inhibiționa (2).

INHIBÁ, inhibez, vb. I. Tranz. A frîna, a împiedica, a încetini (un proces fiziologic, o reacție chimică etc.). Funcțiunea olfactivă... influențează pe cale reflexă secrețiunile glandelor digestive, activîndu-le sau inhibîndu-le, după cum mirosul este plăcut sau neplăcut. ANATOMIA 235.

INHIBÁ vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. refl. A se abține, a se reține. [< fr. inhiber, lat. inhibere].

INHIBÁ vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică. II. refl. a se abține, a se reține. (< fr. inhiber, lat. inhibere)

A SE INHIBÁ mă inhíb intranz. A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibere

A INHIBÁ pers. 3 inhíbă tranz. (procese fiziologice, reacții chimice) A împiedica să se manifeste; a frâna. /<fr. inhiber, lat. inhibere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inhibá (a ~) vb., ind. prez. 3 inhíbă

inhibá vb., ind. prez. 1 sg. inhíb, 3 sg. și pl. inhíbă

inhibá vb., ind. prez. pers. 1 inhibez

Intrare: inhibat
inhibat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhibat
  • inhibatul
  • inhibatu‑
  • inhiba
  • inhibata
plural
  • inhibați
  • inhibații
  • inhibate
  • inhibatele
genitiv-dativ singular
  • inhibat
  • inhibatului
  • inhibate
  • inhibatei
plural
  • inhibați
  • inhibaților
  • inhibate
  • inhibatelor
vocativ singular
plural
Intrare: inhiba
inhiba1 (1 -b) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inhiba
  • inhibare
  • inhibat
  • inhibatu‑
  • inhibând
  • inhibându‑
singular plural
  • inhi
  • inhibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inhib
(să)
  • inhib
  • inhibam
  • inhibai
  • inhibasem
a II-a (tu)
  • inhibi
(să)
  • inhibi
  • inhibai
  • inhibași
  • inhibaseși
a III-a (el, ea)
  • inhi
(să)
  • inhibe
  • inhiba
  • inhibă
  • inhibase
plural I (noi)
  • inhibăm
(să)
  • inhibăm
  • inhibam
  • inhibarăm
  • inhibaserăm
  • inhibasem
a II-a (voi)
  • inhibați
(să)
  • inhibați
  • inhibați
  • inhibarăți
  • inhibaserăți
  • inhibaseți
a III-a (ei, ele)
  • inhi
(să)
  • inhibe
  • inhibau
  • inhiba
  • inhibaseră
inhiba2 (1 -bez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inhiba
  • inhibare
  • inhibat
  • inhibatu‑
  • inhibând
  • inhibându‑
singular plural
  • inhibea
  • inhibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inhibez
(să)
  • inhibez
  • inhibam
  • inhibai
  • inhibasem
a II-a (tu)
  • inhibezi
(să)
  • inhibezi
  • inhibai
  • inhibași
  • inhibaseși
a III-a (el, ea)
  • inhibea
(să)
  • inhibeze
  • inhiba
  • inhibă
  • inhibase
plural I (noi)
  • inhibăm
(să)
  • inhibăm
  • inhibam
  • inhibarăm
  • inhibaserăm
  • inhibasem
a II-a (voi)
  • inhibați
(să)
  • inhibați
  • inhibați
  • inhibarăți
  • inhibaserăți
  • inhibaseți
a III-a (ei, ele)
  • inhibea
(să)
  • inhibeze
  • inhibau
  • inhiba
  • inhibaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inhibat

  • 1. (Despre acțiuni, procese fiziologice, reacții chimice etc.) Care este frânat, împiedicat, încetinit în desfășurare.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: frânat (adj.) împiedicat încetinit
  • 2. (Despre oameni) Care nu se manifestă spontan, care se abține.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: reținut

etimologie:

  • vezi inhiba
    surse: DEX '98 DEX '09

inhiba

  • 1. tranzitiv A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc.
    exemple
    • Funcțiunea olfactivă... influențează pe cale reflexă secrețiunile glandelor digestive, activîndu-le sau inhibîndu-le, după cum mirosul este plăcut sau neplăcut. ANATOMIA 235.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se abține, a se reține, a se stăpâni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: