opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INHIBARE, inhibări, s. f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiție. – V. inhiba.

INHIBARE, inhibări, s. f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiție. – V. inhiba.

inhibare sf [At: DEX / Pl: ~bări / E: inhiba] 1 Încetinire a unui proces fiziologic Si: inhibat1 (1). 2 Emoționare excesivă a unei persoane, care o împiedică să-și desfășoare activitatea în mod normal Si: inhibat1 (2).

INHIBARE s.f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiție. [< inhiba].

INHIBA, inhib, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.

INHIBA, inhib, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.

inhiba [At: ANATOMIA, 235 / Pzi: ~hib / E: lat inhibeo, -ere, fr inhiber] 1 vt A încetini un proces fiziologic Si: a frâna, a împiedica, (înv) a inhibiționa (1). 2-3 vtr (D. oameni) A (se) emoționa, nemaiputând să-și desfășoare activitatea în mod normal Si: a se bloca, (înv) a inhibiționa (2).

INHIBA, inhibez, vb. I. Tranz. A frîna, a împiedica, a încetini (un proces fiziologic, o reacție chimică etc.). Funcțiunea olfactivă... influențează pe cale reflexă secrețiunile glandelor digestive, activîndu-le sau inhibîndu-le, după cum mirosul este plăcut sau neplăcut. ANATOMIA 235.

INHIBA vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. 2. refl. A se abține, a se reține. [< fr. inhiber, lat. inhibere].

INHIBA vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică. II. refl. a se abține, a se reține. (< fr. inhiber, lat. inhibere)

A INHIBA pers. 3 inhibă tranz. (procese fiziologice, reacții chimice) A împiedica să se manifeste; a frâna. /<fr. inhiber, lat. inhibere

A SE INHIBA mă inhib intranz. A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inhibare s. f., g.-d. art. inhibării; pl. inhibări

*inhibare s. f., g.-d. art. inhibării; pl. inhibări

inhiba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inhib, 3 inhibă; conj. prez. 1 sg. să inhib, 3 să inhibe

inhiba (a ~) vb., ind. prez. 3 inhibă

inhiba vb., ind. prez. 1 sg. inhib, 3 sg. și pl. inhibă

inhiba vb., ind. prez. pers. 1 inhibez

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INHIBARE s. v. inhibiție.

Intrare: inhibare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhibare
  • inhibarea
plural
  • inhibări
  • inhibările
genitiv-dativ singular
  • inhibări
  • inhibării
plural
  • inhibări
  • inhibărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: inhiba
inhiba1 (1 -b) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inhiba
  • inhibare
  • inhibat
  • inhibatu‑
  • inhibând
  • inhibându‑
 singular plural
  • inhibă
  • inhibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inhib
 (să)
  • inhib
  • inhibam
  • inhibai
  • inhibasem
a II-a (tu)
  • inhibi
 (să)
  • inhibi
  • inhibai
  • inhibași
  • inhibaseși
a III-a (el, ea)
  • inhibă
 (să)
  • inhibe
  • inhiba
  • inhibă
  • inhibase
plural I (noi)
  • inhibăm
 (să)
  • inhibăm
  • inhibam
  • inhibarăm
  • inhibaserăm
  • inhibasem
a II-a (voi)
  • inhibați
 (să)
  • inhibați
  • inhibați
  • inhibarăți
  • inhibaserăți
  • inhibaseți
a III-a (ei, ele)
  • inhibă
 (să)
  • inhibe
  • inhibau
  • inhibară
  • inhibaseră
inhiba2 (1 -bez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inhiba
  • inhibare
  • inhibat
  • inhibatu‑
  • inhibând
  • inhibându‑
 singular plural
  • inhibează
  • inhibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inhibez
 (să)
  • inhibez
  • inhibam
  • inhibai
  • inhibasem
a II-a (tu)
  • inhibezi
 (să)
  • inhibezi
  • inhibai
  • inhibași
  • inhibaseși
a III-a (el, ea)
  • inhibează
 (să)
  • inhibeze
  • inhiba
  • inhibă
  • inhibase
plural I (noi)
  • inhibăm
 (să)
  • inhibăm
  • inhibam
  • inhibarăm
  • inhibaserăm
  • inhibasem
a II-a (voi)
  • inhibați
 (să)
  • inhibați
  • inhibați
  • inhibarăți
  • inhibaserăți
  • inhibaseți
a III-a (ei, ele)
  • inhibează
 (să)
  • inhibeze
  • inhibau
  • inhibară
  • inhibaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inhibare, inhibărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) inhiba. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: inhibiție
etimologie:
  • vezi inhiba DEX '09 DEX '98 DN

inhiba, inhibverb

  • 1. tranzitiv A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: frâna interzice împiedica încetini
    • format_quote Funcțiunea olfactivă... influențează pe cale reflexă secrețiunile glandelor digestive, activîndu-le sau inhibîndu-le, după cum mirosul este plăcut sau neplăcut. ANATOMIA 235. DLRLC
  • 2. reflexiv A se abține, a se reține, a se stăpâni. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.