7 definiții pentru ingrediență ingredienție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INGREDIÉNȚĂ, ingrediențe, s. f. (Înv.) Ingredient. [Pr.: -di-en-] – Ingredient + suf. -ență.

ingrediență sf [At: MARIAN, NU. 108 / V: (înv) ~enție sf / Pl: ~țe / E: ger Ingredienz] (Iuz) Ingredient (1).

INGREDIÉNȚĂ, ingrediențe, s. f. (Ieșit din uz) Ingredient. [Pr.: -di-en-] – Ingredient + suf. -ență.

ingredienție sf vz ingrediență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ingrediénță (înv.) (-di-en-) s. f., g.-d. art. ingrediénței; pl. ingrediénțe

ingrediénță s. f. (sil. -di-en-), g.-d. art. ingrediénței; pl. ingrediénțe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ingrediénție s.f. (înv.) calitatea unui bun de a fi ingredient, condiment; ingrediență.

Intrare: ingrediență
ingrediență substantiv feminin
  • silabație: -di-en-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingrediență
  • ingrediența
plural
  • ingrediențe
  • ingrediențele
genitiv-dativ singular
  • ingrediențe
  • ingredienței
plural
  • ingrediențe
  • ingrediențelor
vocativ singular
plural
ingredienție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingredienție
  • ingredienția
plural
genitiv-dativ singular
  • ingredienții
  • ingredienției
plural
vocativ singular
plural

ingrediență ingredienție

etimologie:

  • Ingredient + sufix -ență.
    surse: DEX '98 DEX '09