opțiuni
  • info

3 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

ingerat2, ~ă a [At: ANATOMIA, 255 / Pl: ~ați, ~e / E: ingera] 1 (Med) Care a fost înghițit.

ingerat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: ingera] 1-2 Ingerare (1-2).

INGERA, ingerez, vb. I. Tranz. A înghiți alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere.

ingera [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr ingérer] 1 vt (Med) A înghiți alimente, medicamente etc. 2 (Rar) vr A interveni fără a fi solicitat.

îngerat, ~ă a [At: MARIAN, NU. 342 / Pl: ~ați, ~e / E: în- + ger + -at] (Reg) 1 Foarte rece. 2 Înghețat.

INGERA, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiți alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere.

INGERA, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiți (alimente). Aproximativ 10% din substanțele alimentare ingerate nu se asimilează. ANATOMIA 127.

INGERA vb. I. tr. (Rar) A înghiți, a introduce în stomac (alimente). [< fr. ingérer, cf. lat. ingerere – a duce în...].

INGERA vb. tr. 1. a îngurgita. 2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni. (< fr. ingérer, lat. ingerere)

ingera vb. I (impropriu) A presa, a face presiuni ◊ „Unele filiale ne ingerează să ieșim din CDR.” ◊ Rev. 22 30/94 p. 9 (formal din fr. ingérer; DEX, DN3 – alt sens)

A INGERA ~ez tranz. rar (alimente) A introduce prin gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingérer, lat. ingerere

*ingér și -éz, a -á v. tr. (fr. ingérer, d. lat. in-gérere, a pune în. V. refl. Mă bag în sufletu omuluĭ, fac ingerențe.

Ortografice DOOM

ingera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ingerez, 3 ingerează; conj. prez. 1 sg. să ingerez, 3 să ingereze

ingera (a ~) vb., ind. prez. 3 ingerează

ingera vb., ind. prez. 1 sg. ingerez, 3 sg. și pl. ingerează

Sinonime

INGERA vb. (FIZIOL.) a înghiți, (livr.) a ingurgita. (A ~ un aliment.)

Intrare: ingerat
ingerat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingerat
  • ingeratul
  • ingeratu‑
  • ingerată
  • ingerata
plural
  • ingerați
  • ingerații
  • ingerate
  • ingeratele
genitiv-dativ singular
  • ingerat
  • ingeratului
  • ingerate
  • ingeratei
plural
  • ingerați
  • ingeraților
  • ingerate
  • ingeratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ingera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ingera
  • ingerare
  • ingerat
  • ingeratu‑
  • ingerând
  • ingerându‑
 singular plural
  • ingerează
  • ingerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ingerez
 (să)
  • ingerez
  • ingeram
  • ingerai
  • ingerasem
a II-a (tu)
  • ingerezi
 (să)
  • ingerezi
  • ingerai
  • ingerași
  • ingeraseși
a III-a (el, ea)
  • ingerează
 (să)
  • ingereze
  • ingera
  • ingeră
  • ingerase
plural I (noi)
  • ingerăm
 (să)
  • ingerăm
  • ingeram
  • ingerarăm
  • ingeraserăm
  • ingerasem
a II-a (voi)
  • ingerați
 (să)
  • ingerați
  • ingerați
  • ingerarăți
  • ingeraserăți
  • ingeraseți
a III-a (ei, ele)
  • ingerează
 (să)
  • ingereze
  • ingerau
  • ingerară
  • ingeraseră
Intrare: îngerat
îngerat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ingera, ingerezverb

  • 1. A înghiți alimente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: ingurgita înghiți
    • format_quote Aproximativ 10% din substanțele alimentare ingerate nu se asimilează. ANATOMIA 127. DLRLC
  • 2. A se introduce, a se amesteca, a face presiuni. MDN '00 DCR2
    sinonime: presa
    • format_quote Unele filiale ne ingerează să ieșim din CDR. Rev. 22 30/94 p. 9. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.