2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INGERÁRE, ingerări, s. f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. – V. ingera.

INGERÁRE, ingerări, s. f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. – V. ingera.

ingerare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: ingera] 1 (Med) Înghițire a unor alimente, medicamente etc. Si: ingerat1 (1), ingestie (1). 2 Intervenție fără a fi solicitat Si: ingerat1 (2).

INGERÁRE s.f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. [< ingera].

INGERÁ, ingerez, vb. I. Tranz. A înghiți alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere.

ingera [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr ingérer] 1 vt (Med) A înghiți alimente, medicamente etc. 2 (Rar) vr A interveni fără a fi solicitat.

INGERÁ, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiți alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere.

INGERÁ, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiți (alimente). Aproximativ 10% din substanțele alimentare ingerate nu se asimilează. ANATOMIA 127.

INGERÁ vb. I. tr. (Rar) A înghiți, a introduce în stomac (alimente). [< fr. ingérer, cf. lat. ingerere – a duce în...].

INGERÁ vb. tr. 1. a îngurgita. 2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni. (< fr. ingérer, lat. ingerere)

ingerá vb. I (impropriu) A presa, a face presiuni ◊ „Unele filiale ne ingerează să ieșim din CDR.” ◊ „22” 30/94 p. 9 (formal din fr. ingérer; DEX, DN3 – alt sens)

A INGERÁ ~éz tranz. rar (alimente) A introduce prin gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingérer, lat. ingerere

*ingér și -éz, a v. tr. (fr. ingérer, d. lat. in-gérere, a pune în. V. refl. Mă bag în sufletu omuluĭ, fac ingerențe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*ingeráre (înghițire) s. f., g.-d. art. ingerắrii; pl. ingerắri

ingerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ingereáză

ingerá vb., ind. prez. 1 sg. ingeréz, 3 sg. și pl. ingereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INGERÁRE s. (FIZIOL.) înghițire, (livr.) ingestie, ingurgitare. (~ mâncării.)

INGERÁ vb. (FIZIOL.) a înghiți, (livr.) a ingurgita. (A ~ un aliment.)

Intrare: ingerare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingerare
  • ingerarea
plural
  • ingerări
  • ingerările
genitiv-dativ singular
  • ingerări
  • ingerării
plural
  • ingerări
  • ingerărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ingera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ingera
  • ingerare
  • ingerat
  • ingeratu‑
  • ingerând
  • ingerându‑
singular plural
  • ingerea
  • ingerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ingerez
(să)
  • ingerez
  • ingeram
  • ingerai
  • ingerasem
a II-a (tu)
  • ingerezi
(să)
  • ingerezi
  • ingerai
  • ingerași
  • ingeraseși
a III-a (el, ea)
  • ingerea
(să)
  • ingereze
  • ingera
  • ingeră
  • ingerase
plural I (noi)
  • ingerăm
(să)
  • ingerăm
  • ingeram
  • ingerarăm
  • ingeraserăm
  • ingerasem
a II-a (voi)
  • ingerați
(să)
  • ingerați
  • ingerați
  • ingerarăți
  • ingeraserăți
  • ingeraseți
a III-a (ei, ele)
  • ingerea
(să)
  • ingereze
  • ingerau
  • ingera
  • ingeraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ingerare

etimologie:

  • vezi ingera
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ingera

  • 1. A înghiți alimente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: ingurgita înghiți attach_file un exemplu
    exemple
    • Aproximativ 10% din substanțele alimentare ingerate nu se asimilează. ANATOMIA 127.
      surse: DLRLC
  • 2. A se introduce, a se amesteca, a face presiuni.
    surse: MDN '00

etimologie: