2 intrări
19 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INGERARE, ingerări, s. f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. – V. ingera.
INGERARE, ingerări, s. f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. – V. ingera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ingerare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: ingera] 1 (Med) Înghițire a unor alimente, medicamente etc. Si: ingerat1 (1), ingestie (1). 2 Intervenție fără a fi solicitat Si: ingerat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGERARE s.f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. [< ingera].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGERA, ingerez, vb. I. Tranz. A înghiți alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ingera [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr ingérer] 1 vt (Med) A înghiți alimente, medicamente etc. 2 (Rar) vr A interveni fără a fi solicitat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGERA, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiți alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INGERA, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiți (alimente). Aproximativ 10% din substanțele alimentare ingerate nu se asimilează. ANATOMIA 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGERA vb. I. tr. (Rar) A înghiți, a introduce în stomac (alimente). [< fr. ingérer, cf. lat. ingerere – a duce în...].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGERA vb. tr. 1. a îngurgita. 2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni. (< fr. ingérer, lat. ingerere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ingera vb. I (impropriu) A presa, a face presiuni ◊ „Unele filiale ne ingerează să ieșim din CDR.” ◊ „22” 30/94 p. 9 (formal din fr. ingérer; DEX, DN3 – alt sens)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INGERA ~ez tranz. rar (alimente) A introduce prin gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingérer, lat. ingerere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ingér și -éz, a -á v. tr. (fr. ingérer, d. lat. in-gérere, a pune în. V. refl. Mă bag în sufletu omuluĭ, fac ingerențe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ingerare (înghițire) s. f., g.-d. art. ingerării; pl. ingerări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*ingerare (înghițire) s. f., g.-d. art. ingerării; pl. ingerări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ingera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ingerez, 3 ingerează; conj. prez. 1 sg. să ingerez, 3 să ingereze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ingera (a ~) vb., ind. prez. 3 ingerează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ingera vb., ind. prez. 1 sg. ingerez, 3 sg. și pl. ingerează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INGERARE s. (FIZIOL.) înghițire, (livr.) ingestie, ingurgitare. (~ mâncării.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INGERA vb. (FIZIOL.) a înghiți, (livr.) a ingurgita. (A ~ un aliment.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ingerare, ingerărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: ingestie ingurgitare înghițire
etimologie:
- ingera DEX '09 DEX '98 DN
ingera, ingerezverb
-
- Aproximativ 10% din substanțele alimentare ingerate nu se asimilează. ANATOMIA 127. DLRLC
-
- 2. A se introduce, a se amesteca, a face presiuni. MDN '00
etimologie:
- ingérer DEX '09 DEX '98 DN
- ingerere DEX '09 DEX '98 DN