2 intrări

8 definiții

INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser.

INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser.

infuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 infuzeáză

infuzá vb., ind. prez. 1 sg. infuzéz, 3 sg. și pl. infuzeáză

INFUZÁ vb. I. tr. A turna apă fiartă peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. [P.i. infúz. / < fr. infuser, cf. lat. infundere – a vărsa peste].

INFUZÁ vb. tr. 1. a face o infuzie. 2. a face să pătrundă (un lichid) într-un corp. 3. (fig.) a comunica, a face să pătrundă. (< fr. infuser)

A INFUZÁ ~éz tranz. (plante medicinale) A opări lăsând să se răcorească într-un vas închis (în vederea extragerii componenților activi). /<fr. infuser

*infuzéz v. tr. (d. infuz; fr. infuser). Torn, introduc: a infuza sînge în vinele cuĭva. Pun o substanță în apă ferbinte [!] ca să se amestece cu ĭa [!]: infuzez ceaĭ în apă ferbinte (fac ceaĭ).

Intrare: infuza
infuza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) infuza infuzare infuzat infuzând singular plural
infuzea infuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) infuzez (să) infuzez infuzam infuzai infuzasem
a II-a (tu) infuzezi (să) infuzezi infuzai infuzași infuzaseși
a III-a (el, ea) infuzea (să) infuzeze infuza infuză infuzase
plural I (noi) infuzăm (să) infuzăm infuzam infuzarăm infuzaserăm, infuzasem*
a II-a (voi) infuzați (să) infuzați infuzați infuzarăți infuzaserăți, infuzaseți*
a III-a (ei, ele) infuzea (să) infuzeze infuzau infuza infuzaseră
Intrare: infuzat
infuzat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infuzat infuzatul infuza infuzata
plural infuzați infuzații infuzate infuzatele
genitiv-dativ singular infuzat infuzatului infuzate infuzatei
plural infuzați infuzaților infuzate infuzatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)