2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFUZÁRE, infuzări, s. f. Acțiunea de a infuza și rezultatul ei; infuzie. – V. infuza.

INFUZÁRE, infuzări, s. f. Acțiunea de a infuza și rezultatul ei; infuzie. – V. infuza.

infuzare sf [At: LTR / Pl: ~zări / E: infuza] 1 Introducere a unui lichid într-un corp. 2 Turnare de apă clocotită peste o plantă pentru a obține o infuzie. 3 Înmuiere a bețelor de chibrit în parafină.

INFUZÁRE s.f. Acțiunea de a infuza. [< infuza].

INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser.

INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser.

infuza vt [At: DA ms / Pzi: ~zez / E: fr infuser] 1 A introduce un lichid într-un corp. 2 A turna apă clocotită peste o plantă pentru a obține o infuzie. 3 A înmuia bețele de chibrit în parafină.

INFUZÁ vb. I. tr. A turna apă fiartă peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. [P.i. infúz. / < fr. infuser, cf. lat. infundere – a vărsa peste].

INFUZÁ vb. tr. 1. a face o infuzie. 2. a face să pătrundă (un lichid) într-un corp. 3. (fig.) a comunica, a face să pătrundă. (< fr. infuser)

A INFUZÁ ~éz tranz. (plante medicinale) A opări lăsând să se răcorească într-un vas închis (în vederea extragerii componenților activi). /<fr. infuser

*infuzéz v. tr. (d. infuz; fr. infuser). Torn, introduc: a infuza sînge în vinele cuĭva. Pun o substanță în apă ferbinte ca să se amestece cu ĭa: infuzez ceaĭ în apă ferbinte (fac ceaĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 infuzeáză

infuzá vb., ind. prez. 1 sg. infuzéz, 3 sg. și pl. infuzeáză

Intrare: infuzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infuzare
  • infuzarea
plural
  • infuzări
  • infuzările
genitiv-dativ singular
  • infuzări
  • infuzării
plural
  • infuzări
  • infuzărilor
vocativ singular
plural
Intrare: infuza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • infuza
  • infuzare
  • infuzat
  • infuzatu‑
  • infuzând
  • infuzându‑
singular plural
  • infuzea
  • infuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • infuzez
(să)
  • infuzez
  • infuzam
  • infuzai
  • infuzasem
a II-a (tu)
  • infuzezi
(să)
  • infuzezi
  • infuzai
  • infuzași
  • infuzaseși
a III-a (el, ea)
  • infuzea
(să)
  • infuzeze
  • infuza
  • infuză
  • infuzase
plural I (noi)
  • infuzăm
(să)
  • infuzăm
  • infuzam
  • infuzarăm
  • infuzaserăm
  • infuzasem
a II-a (voi)
  • infuzați
(să)
  • infuzați
  • infuzați
  • infuzarăți
  • infuzaserăți
  • infuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • infuzea
(să)
  • infuzeze
  • infuzau
  • infuza
  • infuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infuzare

  • 1. Acțiunea de a infuza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: infuzie

etimologie:

  • vezi infuza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

infuza

  • 1. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A face să pătrundă (un lichid) într-un corp.
    surse: MDN '00
  • 3. figurat A face să pătrundă.
    surse: MDN '00 sinonime: comunica

etimologie: