2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser.

INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser.

infuza vt [At: DA ms / Pzi: ~zez / E: fr infuser] 1 A introduce un lichid într-un corp. 2 A turna apă clocotită peste o plantă pentru a obține o infuzie. 3 A înmuia bețele de chibrit în parafină.

INFUZÁ vb. I. tr. A turna apă fiartă peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. [P.i. infúz. / < fr. infuser, cf. lat. infundere – a vărsa peste].

INFUZÁ vb. tr. 1. a face o infuzie. 2. a face să pătrundă (un lichid) într-un corp. 3. (fig.) a comunica, a face să pătrundă. (< fr. infuser)

A INFUZÁ ~éz tranz. (plante medicinale) A opări lăsând să se răcorească într-un vas închis (în vederea extragerii componenților activi). /<fr. infuser

infuz, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr infus] (D. cunoștințe, virtuți) Înnăscut.

INFÚZ, -Ă adj. (Despre cunoștințe, virtuți) Posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. [< fr. infus].

INFÚZ, -Ă adj. (despre cunoștințe, virtuți) posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. (< fr. infus)

*infúz, -ă adj. (lat. in-fusus, part. d. in-fúndere, a răspîndi, a turna. V. confuz). Răspîndit în suflet. Știință infuză, știință înăscută.

*infuzéz v. tr. (d. infuz; fr. infuser). Torn, introduc: a infuza sînge în vinele cuĭva. Pun o substanță în apă ferbinte ca să se amestece cu ĭa: infuzez ceaĭ în apă ferbinte (fac ceaĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 infuzeáză

infuzá vb., ind. prez. 1 sg. infuzéz, 3 sg. și pl. infuzeáză

infúz adj. m., pl. infúzi; f. infúză, pl. infúze

infúz adj. m., pl. infúzi; f. sg. infúză, pl. infúze

Intrare: infuza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • infuza
  • infuzare
  • infuzat
  • infuzatu‑
  • infuzând
  • infuzându‑
singular plural
  • infuzea
  • infuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • infuzez
(să)
  • infuzez
  • infuzam
  • infuzai
  • infuzasem
a II-a (tu)
  • infuzezi
(să)
  • infuzezi
  • infuzai
  • infuzași
  • infuzaseși
a III-a (el, ea)
  • infuzea
(să)
  • infuzeze
  • infuza
  • infuză
  • infuzase
plural I (noi)
  • infuzăm
(să)
  • infuzăm
  • infuzam
  • infuzarăm
  • infuzaserăm
  • infuzasem
a II-a (voi)
  • infuzați
(să)
  • infuzați
  • infuzați
  • infuzarăți
  • infuzaserăți
  • infuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • infuzea
(să)
  • infuzeze
  • infuzau
  • infuza
  • infuzaseră
Intrare: infuz
infuz adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infuz
  • infuzul
  • infuzu‑
  • infu
  • infuza
plural
  • infuzi
  • infuzii
  • infuze
  • infuzele
genitiv-dativ singular
  • infuz
  • infuzului
  • infuze
  • infuzei
plural
  • infuzi
  • infuzilor
  • infuze
  • infuzelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infuza

  • 1. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A face să pătrundă (un lichid) într-un corp.
    surse: MDN '00
  • 3. figurat A face să pătrundă.
    surse: MDN '00 sinonime: comunica

etimologie: