2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. S. m. și f. Persoană care oferea informații pentru instituția securității, în regimul comunist din România. 3. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.

informator, ~oare a [At: HASDEU, I. C. 184 / Pl: ~i, ~oare / E: fr informateur] 1 Persoană care dă relații exacte. 2 Autor de la care culegem informații. 3 (Jur) Persoană chemată în fața instanței numai spre a da informații, nu și pentru a depune mărturie. 4 Spion.

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f. Persoană care dă sau aduce informații. Informatorul poliției se sculase de pe bancă și o zbughise din sală. PAS, Z. IV 254. ◊ (Adjectival) Agent informator.

INFORMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care procură, dă informații. 2. Mesager (2) [în DN]. // adj. Care furnizează informații. [Cf. fr. informateur].

INFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care dă, procură informații. (< fr. informateur)

informatór, -oáre s. m. f. 1995 Persoană care oferea informații Securității v. turnător (din informa + -tor; DEX – alt sens)

INFORMATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care culege și furnizează informații. /<fr. informateur

*informatór, -oáre adj. și s. Care informează, care dă știrĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

informatór adj. m., s. m., pl. informatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoáre

informatór adj. m., s. m., pl. informatóri; f. sg. și pl. informatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFORMATÓR s. 1. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchetă dialectală.) 2. (POL.) (fam.) ciripitor. (~ al securității.)

INFORMATOR s. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchetă dialectală.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

INFORMATOR antenă, aspersor, barabanci, băgător în seamă, binbangiu, bingănitor, caiafă, calpuzan, canar, castor, cântăreț, cârtiță, cintezoi, ciocăr, ciripic, ciripitor, clănțău, clănțoi, cobzar, donițar, flașnetar, ginitor, gurist, gușar, iepuraș, instrumentist, interpret, înghețată, jeg în gât, jet, lătrător, limbă, limonadă, limonagiu, marmeladă, mârâitor, melodios, muist, papagal coclit, pârâcios, pețitor, philips, pigănitor, prăduitor, privighetoare, râșnițar, scuipător, sifonar, tiflă, toboșar, trâmbițar, trântăreanu, turnător, turnesol, țambalagiu, țânțar, țap, țiflă.

Intrare: informatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • informatoare
  • informatoarea
plural
  • informatoare
  • informatoarele
genitiv-dativ singular
  • informatoare
  • informatoarei
plural
  • informatoare
  • informatoarelor
vocativ singular
  • informatoare
  • informatoareo
plural
  • informatoarelor
Intrare: informator (adj.)
informator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • informator
  • informatorul
  • informatoru‑
  • informatoare
  • informatoarea
plural
  • informatori
  • informatorii
  • informatoare
  • informatoarele
genitiv-dativ singular
  • informator
  • informatorului
  • informatoare
  • informatoarei
plural
  • informatori
  • informatorilor
  • informatoare
  • informatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

informator (adj.)

  • 1. Care dă, procură informații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Agent informator.
      surse: DLRLC

etimologie:

informator, -oare informatoare

etimologie: