INFORMATOR, -OARE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. S. m. și f. Persoană care oferea informații pentru instituția securității, în regimul comunist din România. 3. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.

informator, ~oare a [At: HASDEU, I. C. 184 / Pl: ~i, ~oare / E: fr informateur] 1 Persoană care dă relații exacte. 2 Autor de la care culegem informații. 3 (Jur) Persoană chemată în fața instanței numai spre a da informații, nu și pentru a depune mărturie. 4 Spion.

INFORMATOR, -OARE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.

INFORMATOR, -OARE, informatori, -oare, s. m. și f. Persoană care dă sau aduce informații. Informatorul poliției se sculase de pe bancă și o zbughise din sală. PAS, Z. IV 254. ◊ (Adjectival) Agent informator.

INFORMATOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care procură, dă informații. 2. Mesager (2) [în DN]. // adj. Care furnizează informații. [Cf. fr. informateur].

INFORMATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care dă, procură informații. (< fr. informateur)

*informatór, -oáre adj. și s. Care informează, care dă știrĭ.

informator adj. m., s. m., pl. informatori; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoare

informator adj. m., s. m., pl. informatori; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoare

informator adj. m., s. m., pl. informatori; f. sg. și pl. informatoare