10 definiții pentru infinitival


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFINITIVÁL, -Ă, infinitivali, -e, adj. Care privește infinitivul, care ține de infinitiv, care provine din infinitiv. – Infinitiv + suf. -al.

INFINITIVÁL, -Ă, infinitivali, -e, adj. Care privește infinitivul, care ține de infinitiv, care provine din infinitiv. – Infinitiv + suf. -al.

infinitival, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: infinitiv + -al] 1 Care privește infinitivul. 2 Care este specific infinitivului. 3 Care provine din infinitiv. 4 La infinitiv.

INFINITIVÁL, -Ă, infinitivali, -e, adj. (Gram.) Care privește infinitivul, care ține de infinitiv. Construcții infinitivale.

INFINITIVÁL, -Ă adj. De (la), din infinitiv. [Cf. fr. infinitival].

INFINITIVÁL, -Ă adj. referitor la infinitiv; construit cu infinitivul. (< fr. infinitival)

INFINITIVÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de infinitiv; propriu infinitivului. /infinitiv + suf. ~al

*infinitív, -ă adj. (lat. infinitivus). Gram. Care e de natura finitivuluĭ: propozițiune infinitivă. S. n., pl. e. Un mod verbal care arată acțiunea saŭ starea fără să determine număru saŭ persoana, ca: a umbla, a dormi. – Ca adj., și infinitivál, de infinitiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infinitivál adj. m., pl. infinitiváli; f. infinitiválă, pl. infinitivále

infinitivál adj. m., pl. infinitiváli; f. sg. infinitiválă, pl. infinitivále


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INFINITIVÁL, -Ă adj. (cf. fr. infinitival): în sintagmele construcție infinitivală relativă, construcție nominală infinitivală și sufix infinitival (v.).

Intrare: infinitival
infinitival adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infinitival
  • infinitivalul
  • infinitivalu‑
  • infinitiva
  • infinitivala
plural
  • infinitivali
  • infinitivalii
  • infinitivale
  • infinitivalele
genitiv-dativ singular
  • infinitival
  • infinitivalului
  • infinitivale
  • infinitivalei
plural
  • infinitivali
  • infinitivalilor
  • infinitivale
  • infinitivalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infinitival

  • 1. Care privește infinitivul, care ține de infinitiv, care provine din infinitiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Construcții infinitivale.
      surse: DLRLC

etimologie: