Definiția cu ID-ul 675359:
Explicative DEX
*infinitív, -ă adj. (lat. infinitivus). Gram. Care e de natura finitivuluĭ: propozițiune infinitivă. S. n., pl. e. Un mod verbal care arată acțiunea saŭ starea fără să determine număru saŭ persoana, ca: a umbla, a dormi. – Ca adj., și infinitivál, de infinitiv.
Exemple de pronunție a termenului „infinitiv” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2