2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFERÁ, inferez, vb. I. Intranz. A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. – Din fr. inférer.

infera vi [At: DEX / V: în~ / Pzi: ~rez / E: fr inférer] 1 (Frm) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. 2 (Rar) A face o inferență.

INFERÁ, inferez, vb. I. Intranz. (Rar) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. – Din fr. inférer.

INFERÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. [< fr. inférer].].

INFERÁ vb. intr. a trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. (< fr. inférer)

inferà v. a trage o concluziune dintr’un principiu, dintru’un fapt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inferá (a ~) vb., ind. prez. 3 infereáză

inferá vb., ind. prez. 1 sg. inferéz, 3 sg. și pl. infereáză

Intrare: inferare
inferare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inferare
  • inferarea
plural
  • inferări
  • inferările
genitiv-dativ singular
  • inferări
  • inferării
plural
  • inferări
  • inferărilor
vocativ singular
plural
Intrare: infera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • infera
  • inferare
  • inferat
  • inferatu‑
  • inferând
  • inferându‑
singular plural
  • inferea
  • inferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inferez
(să)
  • inferez
  • inferam
  • inferai
  • inferasem
a II-a (tu)
  • inferezi
(să)
  • inferezi
  • inferai
  • inferași
  • inferaseși
a III-a (el, ea)
  • inferea
(să)
  • infereze
  • infera
  • inferă
  • inferase
plural I (noi)
  • inferăm
(să)
  • inferăm
  • inferam
  • inferarăm
  • inferaserăm
  • inferasem
a II-a (voi)
  • inferați
(să)
  • inferați
  • inferați
  • inferarăți
  • inferaserăți
  • inferaseți
a III-a (ei, ele)
  • inferea
(să)
  • infereze
  • inferau
  • infera
  • inferaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infera

  • 1. A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: