INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. (Franțuzism) Plin de mulțumire de sine, încîntat de sine însuși, îngîmfat, înfumurat. – Pronunțat: -tu-at.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*infatuát (-tu-at) adj. m., pl. infatuáți; f. infatuátă, pl. infatuáte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁT adj. v. îngâmfat.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Infatuat ≠ modest, simplu

Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁT, -Ă adj. (Rar) Îngâmfat, înfumurat; plin de suficiență. [Pron. -tu-at. / cf. fr. infatué].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) îngâmfat, înfumurat. (< fr. infatué)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

infatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatueáză, 1 pl. infatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să infatuéze (-tu-e-); ger. infatuấnd (-tu-ând)

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

infatuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. infatuéz, 1 pl. infatuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. infatuéze (sil. -tu-e-); ger. infatuând (sil. -tu-ând)

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁ vb. v. îngâmfa.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁ vb. tr., refl. a (se) îngâmfa, a (se) înfumura. (< fr. /s'/infatuer, lat. infatuare)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INFATUÁ mă ~éz intranz. A deveni foarte fudul; a se crede om superior; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se împăuna; a se înfumura. /<fr. infauter

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INFATUÁT adj. fudul, grandoman, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțiós, suficiént, (înv. și pop.) măréț, (pop. și fam.) țîfnós, (pop.) fálnic, fălós, închipuít, (înv. și reg.) pîșín, (prin Ban.) mărós, (prin Mold.) nărtós, (înv.) fumurós, preaînălțát, zadárnic, (fig.) bățós, înțepát, scrobít.

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFATUÁ vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink