2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato.

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato.

infatuat, ~ă a [At: DA ms / P: ~u-at / Pl: ~ați, ~e / E: infatua, cf fr infatué] (Prt) Încântat de sine însuși Si: îngâmfat, înfumurat.

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. (Franțuzism) Plin de mulțumire de sine, încîntat de sine însuși, îngîmfat, înfumurat. – Pronunțat: -tu-at.

INFATUÁT, -Ă adj. (Rar) Îngâmfat, înfumurat; plin de suficiență. [Pron. -tu-at. / cf. fr. infatué].

INFATUÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) îngâmfat, înfumurat. (< fr. infatué)

INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.

INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.

infatua vr, (rar) vt [At: DEX / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr infatuer] (Liv) 1-2 A (se) înfumura.

INFATUÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare].

INFATUÁ vb. tr., refl. a (se) îngâmfa, a (se) înfumura. (< fr. /s’/infatuer, lat. infatuare)

A SE INFATUÁ mă ~éz intranz. A deveni foarte fudul; a se crede om superior; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se împăuna; a se înfumura. /<fr. infauter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

*infatuat (-tu-at) adj. m., pl. infatuați; f. infatuată, pl. infatuate

!infatua (a se ~) (desp. -tu-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă infatuez (desp. -tu-ez), 3 se infatuea (desp. -tu-ea-), 1 pl. ne infatuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să mă infatuez, 3 să se infatueze; imper. 2 sg. afirm. infatuează-te; ger. infatuându-mă (desp. -tu-ân-)

infatua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatuează, 1 pl. infatuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să infatueze (-tu-e-); ger. infatuând (-tu-ând)

infatuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. infatuéz, 1 pl. infatuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. infatuéze (sil. -tu-e-); ger. infatuând (sil. -tu-ând)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INFATUAT adj. fudul, grandoman, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit.

INFATUA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

Intrare: infatuat
infatuat adjectiv
  • silabație: -tu-at info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infatuat
  • infatuatul
  • infatuatu‑
  • infatua
  • infatuata
plural
  • infatuați
  • infatuații
  • infatuate
  • infatuatele
genitiv-dativ singular
  • infatuat
  • infatuatului
  • infatuate
  • infatuatei
plural
  • infatuați
  • infatuaților
  • infatuate
  • infatuatelor
vocativ singular
plural
Intrare: infatua
  • silabație: -tu-a info
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • infatua
  • infatuare
  • infatuat
  • infatuatu‑
  • infatuând
  • infatuându‑
singular plural
  • infatuea
  • infatuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • infatuez
(să)
  • infatuez
  • infatuam
  • infatuai
  • infatuasem
a II-a (tu)
  • infatuezi
(să)
  • infatuezi
  • infatuai
  • infatuași
  • infatuaseși
a III-a (el, ea)
  • infatuea
(să)
  • infatueze
  • infatua
  • infatuă
  • infatuase
plural I (noi)
  • infatuăm
(să)
  • infatuăm
  • infatuam
  • infatuarăm
  • infatuaserăm
  • infatuasem
a II-a (voi)
  • infatuați
(să)
  • infatuați
  • infatuați
  • infatuarăți
  • infatuaserăți
  • infatuaseți
a III-a (ei, ele)
  • infatuea
(să)
  • infatueze
  • infatuau
  • infatua
  • infatuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

infatuat, infatuaadjectiv

etimologie:

infatua, infatuezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.