2 intrări

18 definiții

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato.

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [Pr.: -tu-at] – Din fr. infatué. Cf. it. infatuato.

INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. (Franțuzism) Plin de mulțumire de sine, încîntat de sine însuși, îngîmfat, înfumurat. – Pronunțat: -tu-at.

*infatuát (-tu-at) adj. m., pl. infatuáți; f. infatuátă, pl. infatuáte

INFATUÁT adj. v. îngâmfat.

Infatuat ≠ modest, simplu

INFATUÁT, -Ă adj. (Rar) Îngâmfat, înfumurat; plin de suficiență. [Pron. -tu-at. / cf. fr. infatué].

INFATUÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) îngâmfat, înfumurat. (< fr. infatué)

INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.

INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.

infatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatueáză, 1 pl. infatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să infatuéze (-tu-e-); ger. infatuấnd (-tu-ând)

infatuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. infatuéz, 1 pl. infatuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. infatuéze (sil. -tu-e-); ger. infatuând (sil. -tu-ând)

INFATUÁ vb. v. îngâmfa.

INFATUÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare].

INFATUÁ vb. tr., refl. a (se) îngâmfa, a (se) înfumura. (< fr. /s'/infatuer, lat. infatuare)

A SE INFATUÁ mă ~éz intranz. A deveni foarte fudul; a se crede om superior; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se împăuna; a se înfumura. /<fr. infauter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INFATUÁT adj. fudul, grandoman, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțiós, suficiént, (înv. și pop.) măréț, (pop. și fam.) țîfnós, (pop.) fálnic, fălós, închipuít, (înv. și reg.) pîșín, (prin Ban.) mărós, (prin Mold.) nărtós, (înv.) fumurós, preaînălțát, zadárnic, (fig.) bățós, înțepát, scrobít.

INFATUÁ vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

Intrare: infatuat
infatuat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infatuat infatuatul infatua infatuata
plural infatuați infatuații infatuate infatuatele
genitiv-dativ singular infatuat infatuatului infatuate infatuatei
plural infatuați infatuaților infatuate infatuatelor
vocativ singular
plural
Intrare: infatua
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) infatua infatuare infatuat infatuând singular plural
infatuea infatuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) infatuez (să) infatuez infatuam infatuai infatuasem
a II-a (tu) infatuezi (să) infatuezi infatuai infatuași infatuaseși
a III-a (el, ea) infatuea (să) infatueze infatua infatuă infatuase
plural I (noi) infatuăm (să) infatuăm infatuam infatuarăm infatuaserăm, infatuasem*
a II-a (voi) infatuați (să) infatuați infatuați infatuarăți infatuaserăți, infatuaseți*
a III-a (ei, ele) infatuea (să) infatueze infatuau infatua infatuaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)