infatuare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 11/5 / P: ~u-a~ / Pl: ~uări / E: infatua] (Prt) Mulțumire de sine Si: înfumurare, îngâmfare.

INFATUARE, infatuări, s. f. (Franțuzism) Încîntare de sine, înfumurare, îngîmfare. – Pronunțat: -tu-a-.

INFATUARE s.f. (Rar) Îngîmfare, înfumurare. [< infatua].

infatua vr, (rar) vt [At: DEX / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr infatuer] (Liv) 1-2 A (se) înfumura.

INFATUA vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngîmfa. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare].

INFATUA vb. tr., refl. a (se) îngâmfa, a (se) înfumura. (< fr. /s’/infatuer, lat. infatuare)

A SE INFATUA mă ~ez intranz. A deveni foarte fudul; a se crede om superior; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se împăuna; a se înfumura. /<fr. infauter

infatuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. infatuării (desp. -tu-ă-); pl. infatuări

infatuare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. infatuării (-tu-ă-); pl. infatuări

infatuare s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. infatuării (sil. -tu-ă-); pl. infatuări

!infatua (a se ~) (desp. -tu-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă infatuez (desp. -tu-ez), 3 se infatuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. ne infatuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să mă infatuez, 3 să se infatueze; imper. 2 sg. afirm. infatuează-te; ger. infatuându-mă (desp. -tu-ân-)

infatua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatuează, 1 pl. infatuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să infatueze (-tu-e-); ger. infatuând (-tu-ând)

infatua vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. infatuez, 1 pl. infatuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. infatueze (sil. -tu-e-); ger. infatuând (sil. -tu-ând)

INFATUARE s. v. îngâmfare.

INFATUARE s. aroganță, fală, fudulie, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)

INFATUA vb. v. îngâmfa.

INFATUA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

Infatuare ≠ modestie