2 intrări

20 de definiții

infatuare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 11/5 / P: ~u-a~ / Pl: ~uări / E: infatua] (Prt) Mulțumire de sine Si: înfumurare, îngâmfare.

INFATUÁRE, infatuări, s. f. Acțiunea de a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [Pr.: -tu-a-] – V. infatua.

INFATUÁRE, infatuări, s. f. Acțiunea de a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [Pr.: -tu-a-] – V. infatua.

INFATUÁRE, infatuări, s. f. (Franțuzism) Încîntare de sine, înfumurare, îngîmfare. – Pronunțat: -tu-a-.

infatuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. infatuắrii (-tu-ă-); pl. infatuắri

infatuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. infatuării (sil. -tu-ă-); pl. infatuări

INFATUÁRE s. v. îngâmfare.

INFATUÁRE s.f. (Rar) Îngâmfare, înfumurare. [< infatua].

infatua vr, (rar) vt [At: DEX / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr infatuer] (Liv) 1-2 A (se) înfumura.

INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.

INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer.

infatuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 infatueáză, 1 pl. infatuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să infatuéze (-tu-e-); ger. infatuấnd (-tu-ând)

infatuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. infatuéz, 1 pl. infatuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. infatuéze (sil. -tu-e-); ger. infatuând (sil. -tu-ând)

INFATUÁ vb. v. îngâmfa.

INFATUÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < fr. infatuer, it. infatuare].

INFATUÁ vb. tr., refl. a (se) îngâmfa, a (se) înfumura. (< fr. /s’/infatuer, lat. infatuare)

A SE INFATUÁ mă ~éz intranz. A deveni foarte fudul; a se crede om superior; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se împăuna; a se înfumura. /<fr. infauter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INFATUARE s. aroganță, fală, fudulie, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)

INFATUA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

Intrare: infatua
  • silabație: -tu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • infatua
  • infatuare
  • infatuat
  • infatuând
singular plural
  • infatuea
  • infatuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • infatuez
(să)
  • infatuez
  • infatuam
  • infatuai
  • infatuasem
a II-a (tu)
  • infatuezi
(să)
  • infatuezi
  • infatuai
  • infatuași
  • infatuaseși
a III-a (el, ea)
  • infatuea
(să)
  • infatueze
  • infatua
  • infatuă
  • infatuase
plural I (noi)
  • infatuăm
(să)
  • infatuăm
  • infatuam
  • infatuarăm
  • infatuaserăm
  • infatuasem
a II-a (voi)
  • infatuați
(să)
  • infatuați
  • infatuați
  • infatuarăți
  • infatuaserăți
  • infatuaseți
a III-a (ei, ele)
  • infatuea
(să)
  • infatueze
  • infatuau
  • infatua
  • infatuaseră
Intrare: infatuare
infatuare substantiv feminin
  • silabație: -tu-a-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infatuare
  • infatuarea
plural
  • infatuări
  • infatuările
genitiv-dativ singular
  • infatuări
  • infatuării
plural
  • infatuări
  • infatuărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

infatuare

etimologie:

  • vezi infatua
    surse: DEX '09 DEX '98 DN