14 definiții pentru infailibilitate infalibilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFAILIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este infailibil. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillibilité.

INFAILIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este infailibil. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillibilité.

infailibilitate sf [At: (a. 1859) URICARIUL V, 134/1 / V: ~fal~ / P: ~a-i~ / Pl: ~tăți / E: fr infailibilite] Caracter a ceea ce este infailibil (2) Si: desăvârșire, perfecțiune. corectată

INFAILIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este infailibil. – Pronunțat: -fa-i-.

INFAILIBILITÁTE s.f. Faptul de a fi infailibil; starea, natura a ceea ce este infailibil. [Pron. -fa-i-. / cf. fr. infaillibilité].

INFAILIBILITÁTE s. f. faptul de a fi infailibil; starea, natura a ceea ce este infailibil. (< fr. infaillibilité)

INFAILIBILITÁTE f. Caracter infailibil. /<fr. infaillibilité

infailibilitate f. 1. calitatea celui infailibil; 2. imposibilitate de a se înșela.

infalibilitate sf vz infailibilitate

infalibilitáte f. (d. infalibil). Calitatea de a fi infalibil, de a nu te înșela nicĭ-odată: infalibilitatea papeĭ a fost proclamată de consiliu Vaticanuluĭ la 1870. – Fals infailibilitate (fr. infaillibilité).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infailibilitáte (-fa-i-) s. f., g.-d. art. infailibilitắții

infailibilitáte s. f. (sil. -fa-i-), g.-d. art. infailibilității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFAILIBILITÁTE s. v. certitudine, siguranță.

infailibilitate s. v. CERTITUDINE. SIGURANȚĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

infailibilitate, infailibilități s. f. 1. Caracterul, natura sau starea a ceea ce este infailibil. ♦ (Bis.) Făgăduința făcută Bis. creștine de a fi stâlpul și temelia adevărului, adică de a fi păzită de greșeală prin asistența Sfântului Duh, atunci când învață credința adevărată bazată pe Sf. Scriptură și Sf. Tradiție sau luată din sinoade. 2. (La catolici) Dogmă a infailibilității papei, privind puterea sa de a nu greși în materie de credință sau de morală, stabilită la Conciliul Vatican I (sesiunea VI, 1870), nerecunoscută de Bis. ortodoxă. – Din fr. infaillibilité.

Intrare: infailibilitate
  • silabație: in-fa-i- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infailibilitate
  • infailibilitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • infailibilități
  • infailibilității
plural
vocativ singular
plural
infalibilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infalibilitate
  • infalibilitatea
plural
  • infalibilități
  • infalibilitățile
genitiv-dativ singular
  • infalibilități
  • infalibilității
plural
  • infalibilități
  • infalibilităților
vocativ singular
plural

infailibilitate infalibilitate

  • 1. Faptul de a fi infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este infailibil.
    surse: DEX '98 DLRLC DN sinonime: certitudine siguranță

etimologie: