10 definiții pentru ineluctabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ineluctabil, ~ă [At: PARHON, B. 144 / Pl: ~i, ~e / E: fr inéluctable, lat ineluctabilis] (Liv) 1 a Care nu poate fi împiedicat Si: inevitabil (1), neeluctabil. 2 a Cu care nu se poate lupta Si: neeluctabil. 3 av Neapărat.

INELUCTÁBIL, -Ă, ineluctabili, -e, adj. (Livr.) Care este de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat; inevitabil, neeluctabil. – Din fr. inéluctable, lat. ineluctabilis.

INELUCTÁBIL, -Ă, ineluctabili, -e, adj. (Livr.) Care este de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat; inevitabil, neeluctabil. – Din fr. inéluctable, lat. ineluctabilis.

INELUCTABIL, -Ă, ineluctabili, -e, adj. (Franțuzism) Care nu poate fi evitat, cu care nu se poate lupta; inevitabil, de neocolit. [Bălcescu] osîndește fără cruțare regimul de privilegii... privind revoluția nu ca un accident, ci ca un rezultat istoric, ca o necesitate ineluctabilă. SADOVEANU, E. 54.

INELUCTÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Inevitabil; de neînlăturat. [Cf. fr. inéluctable, lat. ineluctabilis < in – ne, luctari – a lupta].

INELUCTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi împiedicat; inevitabil; de neînlăturat. (< fr. inéluctable, lat. ineluctabilis)

INELUCTÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care nu poate fi evitat, împiedicat; de neocolit; inevitabil. /<fr. inéluctable, lat. ineluctabilis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ineluctábil (livr.) (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. ineluctábili; f. ineluctábilă, pl. ineluctábile

ineluctábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. ineluctábili; f. sg. ineluctábilă, pl. ineluctábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INELUCTÁBIL adj. v. iminent, inevitabil.

ineluctabil adj. v. IMINENT. INEVITABIL.

Intrare: ineluctabil
ineluctabil adjectiv
  • silabație: i-ne-, in-e-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ineluctabil
  • ineluctabilul
  • ineluctabilu‑
  • ineluctabilă
  • ineluctabila
plural
  • ineluctabili
  • ineluctabilii
  • ineluctabile
  • ineluctabilele
genitiv-dativ singular
  • ineluctabil
  • ineluctabilului
  • ineluctabile
  • ineluctabilei
plural
  • ineluctabili
  • ineluctabililor
  • ineluctabile
  • ineluctabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ineluctabil

  • 1. livresc Care este de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: iminent inevitabil neeluctabil un exemplu
    exemple
    • [Bălcescu] osîndește fără cruțare regimul de privilegii... privind revoluția nu ca un accident, ci ca un rezultat istoric, ca o necesitate ineluctabilă. SADOVEANU, E. 54.
      surse: DLRLC

etimologie: