INELAT, -Ă, inelați, -te, adj. 1. (Despre păr) În formă de inel (1), cu inele; buclat, cârlionțat. ♦ (Rar; despre degete) Împodobit cu inele (1). 2. Care este format din inele. ◊ Viermi inelați = viermi al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele (5). – Inel + suf. -at.

inelat, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 595 / Pl: ~ați, ~e / E: inel + -at] 1 a (D. păr, blană etc.) În formă de inel (1) Si: buclat, cârlionțat. 2 a (Rar; d. degete) Împodobit cu inele (1). 3 a Care este format din inele (8). 4 a (Îs) Viermi ~ați Viermi al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele (18). 5-6 sfp (Zlg) (Grup de) animale al căror corp este alcătuit din inele (18).

INELAT, -Ă, inelați, -te, adj. (Despre păr) În formă de inel (1), cu inele; buclat, cârlionțat. ♦ (Rar; despre degete) Împodobit cu inele (1). ♦ Care este format din inele. ♦ Viermi inelați = viermi al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele (5). – Inel + suf. -at.

INELAT, -Ă, inelați, -te, adj. (Despre păr) În formă de inele; buclat, cîrlionțat. Părul inelat să ți-l desprind din spelci. STANCU, C. 54. În barba-i inelată abia se presimți, ascunzîndu-se, un început de surîs. C. PETRESCU, R. DR. 9. ♦ (Rar, despre degete) Împodobit cu inele. Străinul surîse, scuturînd cu degetul inelat scrumul țigării. C. PETRESCU, A. 282. ♦ Viermi inelați = încrengătură de animale al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele (4).

INELAT, -Ă adj. (Despre păr) În formă de inele; cîrlionțat. ♦ (Despre degete) Împodobit cu multe inele. ♦ (Zool.) Format din inele. ◊ Viermi inelați = viermi care au corpul alcătuit din inele. [< inela].

INELAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. INELAR I. 2) (despre păr) Care este răsucit ca niște inele; buclat; cârlionțat. 3) (despre viermi) Care are corpul format din inele. /inel + suf. ~at

inelát, -ă adj. (d. inel, după fr. annelé. V. anelat). Zool. Compus din inele îmbucate unele în altele, ca vermiĭ, crustaceele ș. a. S. n., pl. e. Animale nevertebrate compuse din asemenea inele.

inelat adj. m., pl. inelați; f. inelată, pl. inelate

inelat adj. m., pl. inelați; f. inelată, pl. inelate

inelat adj. m., pl. inelați; f. sg. inelată, pl. inelate

INELAT adj. 1. v. ondulat. 2. v. buclat.

INELAT adj. 1. buclat, cîrlionțat, creț, încrețit, ondulat, (rar) zulufat, (prin Olt. șl Munt.) scîrlionțat, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.) 2. buclat, creț, mărgelat. (Lînă ~.)

INELA vb. 1. v. ondula. 2. v. secui.

INELA vb. 1. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) încreți, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.) 2. (SILV.) a secui, (reg.) a certi, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.)