2 intrări

11 definiții

INELÁT, -Ă, inelați, -te, adj. 1. (Despre păr) În formă de inel (1), cu inele; buclat, cârlionțat. ♦ (Rar; despre degete) Împodobit cu inele (1). 2. Care este format din inele. ◊ Viermi inelați = viermi al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele (5). – Inel + suf. -at.

INELÁT, -Ă, inelați, -te, adj. (Despre păr) În formă de inel (1), cu inele; buclat, cârlionțat. ♦ (Rar; despre degete) Împodobit cu inele (1). ♦ Care este format din inele. ♦ Viermi inelați = viermi al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele (5). – Inel + suf. -at.

inelát adj. m., pl. ineláți; f. inelátă, pl. ineláte

inelát adj. m., pl. ineláți; f. sg. inelátă, pl. ineláte

INELÁT adj. 1. v. ondulat. 2. v. buclat.

INELÁT, -Ă adj. (Despre păr) În formă de inele; cârlionțat. ♦ (Despre degete) Împodobit cu multe inele. ♦ (Zool.) Format din inele. ◊ Viermi inelați = viermi care au corpul alcătuit din inele. [< inela].

INELÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. INELAR I. 2) (despre păr) Care este răsucit ca niște inele; buclat; cârlionțat. 3) (despre viermi) Care are corpul format din inele. /inel + suf. ~at

inelát, -ă adj. (d. inel, după fr. annelé. V. anelat). Zool. Compus din inele îmbucate unele în altele, ca vermiĭ, crustaceele ș. a. S. n., pl. e. Animale nevertebrate compuse din asemenea inele.

INELÁ vb. 1. v. ondula. 2. v. secui.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INELÁT adj. 1. buclat, cîrlionțat, creț, încrețit, ondulat, (rar) zulufát, (prin Olt. șl Munt.) scîrlionțát, (prin Olt.) scî́rcior. (Păr ~.) 2. buclat, creț, mărgelat. (Lînă ~.)

INELÁ vb. 1. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) încreți, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.) 2. (SILV.) a secui, (reg.) a certi, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.)

Intrare: inelat
inelat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inelat inelatul inela inelata
plural inelați inelații inelate inelatele
genitiv-dativ singular inelat inelatului inelate inelatei
plural inelați inelaților inelate inelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: inela
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) inela inelare inelat inelând singular plural
inelea inelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) inelez (să) inelez inelam inelai inelasem
a II-a (tu) inelezi (să) inelezi inelai inelași inelaseși
a III-a (el, ea) inelea (să) ineleze inela inelă inelase
plural I (noi) inelăm (să) inelăm inelam inelarăm inelaserăm, inelasem*
a II-a (voi) inelați (să) inelați inelați inelarăți inelaserăți, inelaseți*
a III-a (ei, ele) inelea (să) ineleze inelau inela inelaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)