5 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.

INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.

inelar, ~ă [At: CULIANU, C. 311 / Pl: ~i, ~e / E: inel + -ar] 1 a În formă de inel (1) Cf inelat. 2 sn[1] Deget aflat între cel mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 3 sm[2] (Ent) Fluture dăunător, galben-cafeniu, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Gastropacha menstria). 4-5 sm (Fabricant sau) vânzător de inele. corectată modificată

  1. În original sm. — gall
  2. Adăugat de noi. — gall

INELAR2, inelare, s. n. Degetul dintre cel mijlociu și cel mic, pe care se poartă de obicei inelul. Cu mîna dreaptă dusă la colțul gurii și cu două degete, cei mic și inelarul pe buze, privea intens. CAMIL PETRESCU, O. II 632.

INELAR3, -Ă, inelari, -e, adj. Care are aspectul unui inel. Eclipsă de soare inelară.

INELAR1, inelari, s. m, Fluture care își depune ouăle în formă de inel pe ramurile tinere ale pomilor fructiferi și a cărui larvă cauzează mari pagube (Gastropacha neustria).

INELÁR1 ~ă (~i, ~e) Care se aseamănă cu un inel; de forma unui inel. /inel + suf. ~ar

INELÁR2 ~e n. Al doilea deget de la mână, care urmează după degetul cel mic și pe care se poartă, de obicei, inelul. / inel + suf. ~ar

INELÁR3 ~i m. Fluture dăunător care își depune ouăle pe ramurile pomilor fructiferi sub formă de inele. / inel + suf. ~ar

inelar m. degetul al doilea după cel mic.

inelár, -ă adj. (d. inel, după anular). Anular. Degetu inelar, al patrulea deget al mîniĭ, în care, obișnuit, se poartă inelele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inelár2 (fluture) s. m., pl. inelári

inelár3 (deget) s. n., pl. ineláre

inelár1 adj. m., pl. inelári; f. ineláră, pl. ineláre

inelár (deget) s. n., pl. ineláre

inelár adj. m., pl. inelári; f. sg. ineláră, pl. ineláre

inelár (fluture, fabricant) s. m., pl. inelári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INELÁRE s. 1. v. ondulare. 2. v. secuire.

INELARE s. buclare, cîrlionțare, încrețire, ondulare. (~ părului.)

INELÁ vb. 1. v. ondula. 2. v. secui.

INELÁR s. (ENTOM.; Gastropacha sau Malacosoma neustria) fluture-inelat.

arată toate definițiile

Intrare: inelare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inelare
  • inelarea
plural
  • inelări
  • inelările
genitiv-dativ singular
  • inelări
  • inelării
plural
  • inelări
  • inelărilor
vocativ singular
plural
Intrare: inela
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inela
  • inelare
  • inelat
  • inelatu‑
  • inelând
  • inelându‑
singular plural
  • inelea
  • inelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inelez
(să)
  • inelez
  • inelam
  • inelai
  • inelasem
a II-a (tu)
  • inelezi
(să)
  • inelezi
  • inelai
  • inelași
  • inelaseși
a III-a (el, ea)
  • inelea
(să)
  • ineleze
  • inela
  • inelă
  • inelase
plural I (noi)
  • inelăm
(să)
  • inelăm
  • inelam
  • inelarăm
  • inelaserăm
  • inelasem
a II-a (voi)
  • inelați
(să)
  • inelați
  • inelați
  • inelarăți
  • inelaserăți
  • inelaseți
a III-a (ei, ele)
  • inelea
(să)
  • ineleze
  • inelau
  • inela
  • inelaseră
Intrare: inelar (adj.)
inelar3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inelar
  • inelarul
  • inelaru‑
  • inela
  • inelara
plural
  • inelari
  • inelarii
  • inelare
  • inelarele
genitiv-dativ singular
  • inelar
  • inelarului
  • inelare
  • inelarei
plural
  • inelari
  • inelarilor
  • inelare
  • inelarelor
vocativ singular
plural
Intrare: inelar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inelar
  • inelarul
  • inelaru‑
plural
  • inelari
  • inelarii
genitiv-dativ singular
  • inelar
  • inelarului
plural
  • inelari
  • inelarilor
vocativ singular
  • inelarule
  • inelare
plural
  • inelarilor
Intrare: inelar (s.n.)
inelar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inelar
  • inelarul
  • inelaru‑
plural
  • inelare
  • inelarele
genitiv-dativ singular
  • inelar
  • inelarului
plural
  • inelare
  • inelarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inelar (adj.)

etimologie:

  • Inel + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09

inelar (s.m.)

  • 1. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1.)pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. rar Fabricant sau vânzător de inele.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Inel + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09

inelar (s.n.)

  • 1. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu mîna dreaptă dusă la colțul gurii și cu două degete, cei mic și inelarul pe buze, privea intens. CAMIL PETRESCU, O. II 632.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Inel + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09