8 definiții pentru inelar (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.

INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.

inelar, ~ă [At: CULIANU, C. 311 / Pl: ~i, ~e / E: inel + -ar] 1 a În formă de inel (1) Cf inelat. 2 sn[1] Deget aflat între cel mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 3 sm[2] (Ent) Fluture dăunător, galben-cafeniu, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Gastropacha menstria). 4-5 sm (Fabricant sau) vânzător de inele. corectată modificată

  1. În original sm. — gall
  2. Adăugat de noi. — gall

INELAR2, inelare, s. n. Degetul dintre cel mijlociu și cel mic, pe care se poartă de obicei inelul. Cu mîna dreaptă dusă la colțul gurii și cu două degete, cei mic și inelarul pe buze, privea intens. CAMIL PETRESCU, O. II 632.

INELÁR2 ~e n. Al doilea deget de la mână, care urmează după degetul cel mic și pe care se poartă, de obicei, inelul. / inel + suf. ~ar

inelar m. degetul al doilea după cel mic.

inelár, -ă adj. (d. inel, după anular). Anular. Degetu inelar, al patrulea deget al mîniĭ, în care, obișnuit, se poartă inelele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inelár3 (deget) s. n., pl. ineláre

inelár (deget) s. n., pl. ineláre

Intrare: inelar (s.n.)
inelar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inelar
  • inelarul
  • inelaru‑
plural
  • inelare
  • inelarele
genitiv-dativ singular
  • inelar
  • inelarului
plural
  • inelare
  • inelarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inelar (s.n.)

  • 1. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cu mîna dreaptă dusă la colțul gurii și cu două degete, cei mic și inelarul pe buze, privea intens. CAMIL PETRESCU, O. II 632.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Inel + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09