11 definiții pentru indurație indurațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDURÁȚIE, indurații, s. f. (Med.) Proces patologic caracterizat prin creșterea consistenței unui țesut sau a unui organ. ♦ Bătătură. – Din fr. induration.

INDURÁȚIE, indurații, s. f. (Med.) Proces patologic caracterizat prin creșterea consistenței unui țesut sau a unui organ. ♦ Bătătură. – Din fr. induration.

indurație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr induration, lat induratio] (Med) 1 Proces patologic caracterizat prin creșterea consistenței unui țesut sau a unui organ. 2 Bătătură.

INDURAȚIE, indurații, s. f. (Med.) Întărire anormală a unui țesut organic. Indurația vîrfurilor plămînilor.

INDURÁȚIE s.f. Întărire anormală a unui țesut sau organ. ♦ Bătătură. [Gen. -iei. / cf. fr. induration, lat. induratio].

INDURÁȚIE s. f. 1. stare de întărire anormală a unui țesut sau organ. 2. parte indurată; bătătură. (< fr. induration, lat. induratio)

INDURÁȚIE ~i f. Stare patologică constând în întărirea anormală a unui țesut organic. [G.-D. indurației] /<fr. induration

*indurațiúne f. (lat. in-durátio, -ónis). Med. Învîrtoșarea anormală a unuĭ țesut. Parte vîrtoasă (dură).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

induráție (-ți-e) s. f., art. induráția (-ți-a), g.-d. art. induráției; pl. induráții, art. induráțiile (-ți-i-)

induráție s. f. (sil. -ți-e), art. induráția (sil. -ți-a), g.-d. art. induráției, pl. induráții, art. induráțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: indurație
indurație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indurație
  • indurația
plural
  • indurații
  • indurațiile
genitiv-dativ singular
  • indurații
  • indurației
plural
  • indurații
  • indurațiilor
vocativ singular
plural
indurațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indurațiune
  • indurațiunea
plural
  • indurațiuni
  • indurațiunile
genitiv-dativ singular
  • indurațiuni
  • indurațiunii
plural
  • indurațiuni
  • indurațiunilor
vocativ singular
plural

indurație indurațiune

  • 1. medicină Proces patologic caracterizat prin creșterea consistenței unui țesut sau a unui organ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Indurația vârfurilor plămânilor.
      surse: DLRLC

etimologie: