opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDUCTOR, -OARE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. Forță inductoare. 2. S. n. Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur.

INDUCTOR, -OARE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. Forță inductoare. 2. S. n. Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur.

inductor, ~oare [At: PONI, F. 292 / Pl: ~i, ~oare / E: fr inducteur] 1-2 a (D. procese fizice) Care (produce sau) influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. 3 sn Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 4 sn Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. 5-7 a Care (produce,) (transmite sau) determină inducția (3). 8 a (D. curent electric) Care produce un alt curent, numit indus.

INDUCTOR2, -OARE, inductori, -oare, adj. Care produce cîmpul magnetic necesar inducerii unui cîmp electric. Bobină inductoare.

INDUCTOR1, inductoare, s. n. Parte a unei mașini electrice sau a unui aparat electric în care se găsesc magneți permanenți sau bobine străbătute de curent, care induc tensiune electromotoare în bobinele induse. ♦ Mic generator electric manual, care funcționează prin inducție electromagnetică.

INDUCTOR, -OARE adj. (Electr.) Care produce un cîmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. // s.n. 1. Parte a unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. Mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. [Cf. fr. inducteur].

INDUCTOR, -OARE I. adj. care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. II. s. n. 1. organ al unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. 3. (psih.) termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei. ◊ cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează. 4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulații. 5. substanță care determină inducția (3). (< fr. inducteur)

INDUCTOR2 ~oare n. 1) Dispozitiv al unei mașini electromagnetice care produce curent alternativ. 2) Generator mic de curent alternativ acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. /<fr. inducteur

INDUCTOR1 ~oare (~ori, ~oare) (despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces ce se desfășoară concomitent. /<fr. inducteur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inductor1 adj. m., pl. inductori; f. sg. și pl. inductoare

inductor2 s. n., pl. inductoare

inductor2 s. n., pl. inductoare

inductor1 adj. m., pl. inductori; f. sg. și pl. inductoare

inductor adj. m., pl. inductori; f. sg. și pl. inductoare

inductor s. n., pl. inductoare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

inductor, inductori, s.m. (înv.) vameș.

Intrare: inductor (adj.)
inductor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inductor
  • inductorul
  • inductoru‑
  • inductoare
  • inductoarea
plural
  • inductori
  • inductorii
  • inductoare
  • inductoarele
genitiv-dativ singular
  • inductor
  • inductorului
  • inductoare
  • inductoarei
plural
  • inductori
  • inductorilor
  • inductoare
  • inductoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: inductor (s.n.)
inductor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inductor
  • inductorul
  • inductoru‑
plural
  • inductoare
  • inductoarele
genitiv-dativ singular
  • inductor
  • inductorului
plural
  • inductoare
  • inductoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inductor, inductoareadjectiv

  • 1. (Despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Forță inductoare. DEX '09 DEX '98
  • 2. Care produce câmpul magnetic necesar inducerii unui câmp electric. DLRLC
    • format_quote Bobină inductoare. DLRLC
    • diferențiere electrotehnică Care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. DN
    • diferențiere Care produce sau influențează un alt proces ce se desfășoară concomitent. NODEX
etimologie:

inductor, inductoaresubstantiv neutru

  • 1. Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. psihologie Termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei. MDN '00
    • 3.1. Cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează. MDN '00
  • 4. lingvistică Elementul director al unei analogii, al unei disimulații. MDN '00
  • 5. Substanță care determină inducția (3.). MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.