2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDUCTÓR, -OÁRE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. Forță inductoare. 2. S. n. Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur.

INDUCTÓR, -OÁRE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. Forță inductoare. 2. S. n. Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur.

inductor, ~oare [At: PONI, F. 292 / Pl: ~i, ~oare / E: fr inducteur] 1-2 a (D. procese fizice) Care (produce sau) influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. 3 sn Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 4 sn Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. 5-7 a Care (produce,) (transmite sau) determină inducția (3). 8 a (D. curent electric) Care produce un alt curent, numit indus.

INDUCTOR1, inductoare, s. n. Parte a unei mașini electrice sau a unui aparat electric în care se găsesc magneți permanenți sau bobine străbătute de curent, care induc tensiune electromotoare în bobinele induse. ♦ Mic generator electric manual, care funcționează prin inducție electromagnetică.

INDUCTOR2, -OARE, inductori, -oare, adj. Care produce cîmpul magnetic necesar inducerii unui cîmp electric. Bobină inductoare.

INDUCTÓR, -OÁRE adj. (Electr.) Care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. // s.n. 1. Parte a unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. Mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. [Cf. fr. inducteur].

INDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. II. s. n. 1. organ al unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. 3. (psih.) termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei. ◊ cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează. 4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulații. 5. substanță care determină inducția (3). (< fr. inducteur)

INDUCTÓR2 ~oáre n. 1) Dispozitiv al unei mașini electromagnetice care produce curent alternativ. 2) Generator mic de curent alternativ acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. /<fr. inducteur

INDUCTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) (despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces ce se desfășoară concomitent. /<fr. inducteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inductór2 s. n., pl. inductoáre

inductór1 adj. m., pl. inductóri; f. sg. și pl. inductoáre

inductór adj. m., pl. inductóri; f. sg. și pl. inductoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

inductór, inductóri, s.m. (înv.) vameș.

Intrare: inductor (adj.)
inductor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inductor
  • inductorul
  • inductoru‑
  • inductoare
  • inductoarea
plural
  • inductori
  • inductorii
  • inductoare
  • inductoarele
genitiv-dativ singular
  • inductor
  • inductorului
  • inductoare
  • inductoarei
plural
  • inductori
  • inductorilor
  • inductoare
  • inductoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: inductor (s.n.)
inductor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inductor
  • inductorul
  • inductoru‑
plural
  • inductoare
  • inductoarele
genitiv-dativ singular
  • inductor
  • inductorului
plural
  • inductoare
  • inductoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inductor (adj.)

  • 1. (Despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • Forță inductoare.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Care produce câmpul magnetic necesar inducerii unui câmp electric.
    exemple
    • Bobină inductoare.
      surse: DLRLC
    • diferențiere electrotehnică Care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție.
      surse: DN
    • diferențiere Care produce sau influențează un alt proces ce se desfășoară concomitent.
      surse: NODEX

etimologie:

inductor (s.n.)

  • 1. Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. psihologie Termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei.
    surse: MDN '00
    • 3.1. Cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează.
      surse: MDN '00
  • 4. lingvistică Elementul director al unei analogii, al unei disimulații.
    surse: MDN '00
  • 5. Substanță care determină inducția (3.).
    surse: MDN '00

etimologie: