inductor, ~oare [At: PONI, F. 292 / Pl: ~i, ~oare / E: fr inducteur] 1-2 a (D. procese fizice) Care (produce sau) influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. 3 sn Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 4 sn Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. 5-7 a Care (produce,) (transmite sau) determină inducția (3). 8 a (D. curent electric) Care produce un alt curent, numit indus.