9 definiții pentru inductanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDUCTÁNȚĂ, inductanțe, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din fr. inductance.

INDUCTÁNȚĂ, inductanțe, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din fr. inductance.

inductanță sf [At: LTR / Pl: ~țe / E: fr inductance] (Fiz) Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea curentului electric care produce acest flux Si: inductivitate.

INDUCTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic stabilit printr-un circuit de curentul care trece prin el sau printr-un alt circuit și intensitatea curentului respectiv. [< fr. inductance].

INDUCTÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate un circuit și intensitatea curentului care îl produce; inductivitate. (< fr. inductance)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inductánță s. f., g.-d. art. inductánței; pl. inductánțe

inductánță s. f., g.-d. art. inductánței; pl. inductánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDUCTÁNȚĂ s. v. inductivitate.

INDUCTANȚĂ s. (FIZ.) inductivitate. (~ unui circuit electric.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INDUCTÁNȚĂ (< fr. {i}) s. f. (FIZ.) Mărime caracteristică unui circuit electric (i. proprie) sau unei perechi de circuite electrice alăturate (i. mutuală), egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intesitatea curentului electric care produce acest flux. Unitatea de măsură pentru i. este henry-ul (H).

Intrare: inductanță
inductanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inductanță
  • inductanța
plural
  • inductanțe
  • inductanțele
genitiv-dativ singular
  • inductanțe
  • inductanței
plural
  • inductanțe
  • inductanțelor
vocativ singular
plural

inductanță

  • 1. fizică Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea curentului electric care produce acest flux.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: inductivitate

etimologie: