opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDISPENSABILI s. m. pl. Izmene. corectat(ă)

INDISPENSABILI m. pl. Articol de lenjerie bărbătească în formă de pantaloni; izmene. /<fr. indispensable

INDISPENSABIL, -Ă, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neapărat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. – Din fr. indispensable.

INDISPENSABIL, -Ă, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neapărat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. – Din fr. indispensable.

indispensabil, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 399 / Pl: ~i, ~e / E: fr indispensable] 1-2 av, a (În mod) absolut necesar. 3 smp Izmene.

INDISPENSABIL, -Ă, indispensabili, -e, adj. Care este atît de necesar, încît nu ne putem lipsi de el, care este de neapărată trebuință. Necesari sînt toți, indispensabili nu. C. PETRESCU, C. V. 339. În lipsa materialului ce ne era indispensabil, n-am fi putut ajunge decît la o încercare informă. ODOBESCU, S. II 399. Dacă oamenii învățați sînt folositori, cei meșteri sînt indispensabili. GHICA, S. A. 115. ◊ (Adverbial) Este absolut indispetisabil să întemeiem un institut. CARAGIALE, O. II 34.

INDISPENSABIL, -Ă adj. Neapărat trebuincios, absolut necesar. // s.m.pl. izmene. [Cf. fr. indispensable].

INDISPENSABIL, -Ă I. adj. (și adv.) absolut necesar. II. s. m. pl. izmene. (< fr. indispensable)

INDISPENSABIL ~ă (~i, ~e) Care este absolut necesar; de care nu te poți dispensa. /<fr. indispensable

indispensabil a. 1. de care nu s poate dispensa: datorie indispensabilă 2. absolut necesar: unealtă indispensabilă.

*indispensábil, -ă adj. (fr. indispensable). De care nu te poțĭ dispensa (lipsi): datorie indispensabilă. Absolut necesar: instrument indispensabil. Adv. În mod indispensabil. Eŭf. Fam. Pl. Izmene.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indispensabili s. m. pl., art. indispensabilii

indispensabili s. m. pl.

indispensabili s. m. pl.

indispensabil adj. m., pl. indispensabili; f. indispensabilă, pl. indispensabile

indispensabil adj. m., pl. indispensabili; f. indispensabilă, pl. indispensabile

indispensabil adj. m. – dispensabil

indispensabil.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INDISPENSABIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neapărat, necesar, nedispensabil, vital. (Condiții ~ de viață.) 2. adv. neapărat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este ~ să mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.), (prin Bucov. și Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).

INDISPENSABIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neapărat, necesar, nedispensabil, vital. (Condiții ~ pentru viață.) 2. adv. neapărat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este ~ să mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.), (prin Bucov. și Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).

Indispensabil ≠ dispensabil

Intrare: indispensabili
substantiv masculin (M99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • indispensabili
  • indispensabilii
genitiv-dativ singular — —
plural
  • indispensabili
  • indispensabililor
vocativ singular —
plural —
Intrare: indispensabil
indispensabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispensabil
  • indispensabilul
  • indispensabilu‑
  • indispensabilă
  • indispensabila
plural
  • indispensabili
  • indispensabilii
  • indispensabile
  • indispensabilele
genitiv-dativ singular
  • indispensabil
  • indispensabilului
  • indispensabile
  • indispensabilei
plural
  • indispensabili
  • indispensabililor
  • indispensabile
  • indispensabilelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indispensabili, indispensabilisubstantiv masculin plural

  • 1. Articol de lenjerie bărbătească în formă de pantaloni; izmene. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: izmană
etimologie:

indispensabil, indispensabilăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care este absolut necesar, neapărat trebuincios. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: dispensabil
    • format_quote Necesari sînt toți, indispensabili nu. C. PETRESCU, C. V. 339. DLRLC
    • format_quote În lipsa materialului ce ne era indispensabil, n-am fi putut ajunge decît la o încercare informă. ODOBESCU, S. II 399. DLRLC
    • format_quote Dacă oamenii învățați sînt folositori, cei meșteri sînt indispensabili. GHICA, S. A. 115. DLRLC
    • format_quote Este absolut indispensabil să întemeiem un institut. CARAGIALE, O. II 34. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.