13 definiții pentru indispensabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indispensabil, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 399 / Pl: ~i, ~e / E: fr indispensable] 1-2 av, a (În mod) absolut necesar. 3 smp Izmene.

INDISPENSÁBIL, -Ă, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neapărat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. – Din fr. indispensable.

INDISPENSÁBIL, -Ă, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neapărat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. – Din fr. indispensable.

INDISPENSÁBIL, -Ă, indispensabili, -e, adj. Care este atît de necesar, încît nu ne putem lipsi de el, care este de neapărată trebuință. Necesari sînt toți, indispensabili nu. C. PETRESCU, C. V. 339. În lipsa materialului ce ne era indispensabil, n-am fi putut ajunge decît la o încercare informă. ODOBESCU, S. II 399. Dacă oamenii învățați sînt folositori, cei meșteri sînt indispensabili. GHICA, S. A. 115. ◊ (Adverbial) Este absolut indispetisabil să întemeiem un institut. CARAGIALE, O. II 34.

INDISPENSÁBIL, -Ă adj. Neapărat trebuincios, absolut necesar. // s.m.pl. izmene. [Cf. fr. indispensable].

INDISPENSÁBIL, -Ă I. adj. (și adv.) absolut necesar. II. s. m. pl. izmene. (< fr. indispensable)

INDISPENSÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este absolut necesar; de care nu te poți dispensa. /<fr. indispensable

indispensabil a. 1. de care nu s poate dispensa: datorie indispensabilă 2. absolut necesar: unealtă indispensabilă.

*indispensábil, -ă adj. (fr. indispensable). De care nu te poțĭ dispensa (lipsi): datorie indispensabilă. Absolut necesar: instrument indispensabil. Adv. În mod indispensabil. Eŭf. Fam. Pl. Izmene.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indispensábil adj. m., pl. indispensábili; f. indispensábilă, pl. indispensábile

indispensábil adj. m. – dispensabil


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDISPENSÁBIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neapărat, necesar, nedispensabil, vital. (Condiții ~ de viață.) 2. adv. neapărat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este ~ să mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.), (prin Bucov. și Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).

INDISPENSABIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neapărat, necesar, nedispensabil, vital. (Condiții ~ pentru viață.) 2. adv. neapărat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este ~ să mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.), (prin Bucov. și Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).

Indispensabil ≠ dispensabil

Intrare: indispensabil
indispensabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispensabil
  • indispensabilul
  • indispensabilu‑
  • indispensabilă
  • indispensabila
plural
  • indispensabili
  • indispensabilii
  • indispensabile
  • indispensabilele
genitiv-dativ singular
  • indispensabil
  • indispensabilului
  • indispensabile
  • indispensabilei
plural
  • indispensabili
  • indispensabililor
  • indispensabile
  • indispensabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indispensabil

  • 1. adesea adverbial Care este absolut necesar, neapărat trebuincios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: dispensabil 4 exemple
    exemple
    • Necesari sînt toți, indispensabili nu. C. PETRESCU, C. V. 339.
      surse: DLRLC
    • În lipsa materialului ce ne era indispensabil, n-am fi putut ajunge decît la o încercare informă. ODOBESCU, S. II 399.
      surse: DLRLC
    • Dacă oamenii învățați sînt folositori, cei meșteri sînt indispensabili. GHICA, S. A. 115.
      surse: DLRLC
    • Este absolut indispensabil să întemeiem un institut. CARAGIALE, O. II 34.
      surse: DLRLC

etimologie: