13 definiții pentru indiscret


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDISCRÉT, -Ă, indiscreți, -te, adj. Care nu este discret, care caută să afle și să se amestece în mod nedelicat și cu curiozitate în secretele cuiva (împărtășindu-le și altora). ♦ Care este lipsit de discreție, de rezervă, de reținere în relațiile cu oamenii. – Din fr. indiscret, lat. indiscretus.

INDISCRÉT, -Ă, indiscreți, -te, adj. Care nu este discret, care caută să afle și să se amestece în mod nedelicat și cu curiozitate în secretele cuiva (împărtășindu-le și altora). ♦ Care este lipsit de discreție, de rezervă, de reținere în relațiile cu oamenii. – Din fr. indiscret, lat. indiscretus.

indiscret, ~ă [At: STAMATI / Pl: ~eți, ~e / E: lat indiscretus, it indiscreto, ger indiskret] 1-2 smf, a (Persoană) care se amestecă în mod nedelicat în problemele altora. 3-4 smf, a (Persoană) care încearcă să surprindă lucruri intime. 5 a (D. privire) Care încearcă să surprindă lucruri intime. 6-7 smf, a (Om) curios. 8-9 smf, a (Om) lipsit de tact la vorbă sau în ceea ce privește relațiile cu semenii.

INDISCRÉT, -Ă, indiscreți, -te, adj. Care se introduce în mod nedelicat în secretele cuiva, împărtășindu-le apoi altora, care este lipsit de rezervă în raporturile cu oamenii. N-aș vrea să fiu indiscret. ALECSANDRI, T. I 396.

INDISCRÉT, -Ă adj. Care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva; lipsă de delicatețe, de rezervă în legăturile sale cu oamenii. [Cf. fr. indiscret].

INDISCRÉT, -Ă adj. care destăinuie fapte secrete. ◊ care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva. (< fr. indiscret, lat. indiscretus)

INDISCRÉT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este discret; fără discreție. 2) Care vădește lipsă de discreție. [Sil. -dis-cret] /<fr. indiscret, lat. indiscretus

indiscret a. 1. lipsit de discrețiune: priviri, vorbe indiscrete; 2. care nu știe să ție un secret: copil indiscret. ║ m. cel ce are indiscrețiune.

*indiscrét, -ă adj. (fr. indiscret, d. lat. indiscretus, nedistinct, confuz). Care nu e discret, care n’are rezervă în întrebărĭ saŭ uĭtăturĭ: întrebare, privire indiscretă. Care nu păstrează secretu: om indiscret. Adv. În mod indiscret.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indiscrét adj. m., pl. indiscréți; f. indiscrétă, pl. indiscréte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDISCRÉT adj. curios. (O privire ~.)

INDISCRET adj. curios. (O privire ~.)

Intrare: indiscret
indiscret adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiscret
  • indiscretul
  • indiscretu‑
  • indiscre
  • indiscreta
plural
  • indiscreți
  • indiscreții
  • indiscrete
  • indiscretele
genitiv-dativ singular
  • indiscret
  • indiscretului
  • indiscrete
  • indiscretei
plural
  • indiscreți
  • indiscreților
  • indiscrete
  • indiscretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indiscret

  • 1. Care nu este discret, care caută să afle și să se amestece în mod nedelicat și cu curiozitate în secretele cuiva (împărtășindu-le și altora).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: curios antonime: discret un exemplu
    exemple
    • N-aș vrea să fiu indiscret. ALECSANDRI, T. I 396.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care este lipsit de discreție, de rezervă, de reținere în relațiile cu oamenii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: