indicare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: indica] 1-2 Punere în evidență a cuiva sau a ceva (cu degetul sau) cu ajutorul unui indicator Si: indicat¹ (1-2), indicație (1-2). 3 Semnalare. 4 Anunțare. 5 Desemnare. 6 Aducere la cunoștință Si: indicat¹ (5). 7 Recomandare a unui tratament Si: indicat¹ (6), indicație (7). 8 Prescriere a unui medicament Si: indicat¹ (7), indicație (8).

INDICARE, indicări, s. f. Acțiunea de a indica și rezultatul ei; arătare. Indicarea autorilor și operelor folosite într-o lucrare științifică.

INDICARE s.f. Acțiunea de a indica; arătare, semnalare; recomandare. [< indica].

INDICA, indic, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

indica vt [At: GHICA, S. 138 / Pzi: indic / E: fr indiquer, lat, it indicare] 1 A arăta spre cineva sau ceva. 2 A semnala. 3 A anunța. 4 A desemna. 5 A face cunoscut. 6 (D. tratamente) A recomanda. 7 (D. medicamente) A prescrie.

INDICA, indic, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

INDICA, indic, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte concrete sau, mai ales, la noțiuni abstracte) A arăta, a face cunoscut, a semnala. Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81. Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138. 2. (Mai ales în legătură cu tratamente sau medicamente) A recomanda, a prescrie. În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină.

INDICA vb. I. tr. 1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indic. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare].

INDICA vb. tr. 1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. a recomanda, a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer, lat. indicare)

A INDICA indic tranz. 1) (ființe, lucruri, situații etc.) A semnala verbal sau printr-un gest, semn etc.; a arăta. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printr-o rețetă) în scopul însănătoșirii; a prescrie. /<fr. indiquer, lat. indicare

indicà v. 1. a arăta; 2. fig. a denota: asta indică o mare răutate.

*indíc, a -á v. tr. (lat. in-dico, -dicáre; fr. indiquér. V. dedic). Arăt, dezignez ceva saŭ pe cineva. Arăt, spun cuĭva ceĭa ce caută: a indica o stradă. Determin, spun: a indica cauzele unuĭ fenomen. Denot, însemn: asta indică mare răutate. – Maĭ corect ar fi índic, ca prédic.

indicare s. f., g.-d. art. indicării; pl. indicări

indicare s. f., g.-d. art. indicării; pl. indicări

indicare s. f., g.-d. art. indicării; pl. indicări

indica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. indic, 2 sg. indici, 3 indică; conj. prez. 1 sg. să indic, 3 să indice

indica (a ~) vb., ind. prez. 3 indică

indica vb., ind. prez. 1 sg. indic, 3 sg. și pl. indică

OFIȚER CU DIRIJAREA AVIAȚIEI ȘI INDICAREA OBIECTIVELOR ofițer de aviație trimis în dispozitivul de luptă al unităților mecanizate din primul eșalon, înzestrat cu mijloace de transmitere sol-aer, în scopul dirijării aviației de sprijin asupra obiectivelor inamicului ce urmează a fi nimicite, indicându-le și ușurând descoperirea acestora. Observarea se face direct cu ajutorul indicatorului optic circular al stației de radiolocație, la dispoziția ofițerului, sau prin precedarea formației de avioane de către un avion de cercetare, dirijat prin radiolocație la obiectiv de ofițerul cu dirijarea pe baza indicațiilor din hărțile de lucru ale statelor majore ale unităților mecanizate.

INDICARE s. 1. v. trasare. 2. v. prescriere. 3. v. semnalare. 4. menționare, precizare, specificare. (~ unui lucru.) 5. arătare, desemnare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.)

INDICARE s. 1. arătare, trasare. (~ căii de urmat.) 2. prescriere, recomandare. (~ unui tratament.) 3. amintire, citare, menționare, mențiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 4. menționare, precizare, specificare. (~ unui lucru.) 5. arătare, desemnare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.)

INDICA vb. 1. v. arăta. 2. v. trasa. 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. și reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog și data.) 5. a arăta, a menționa, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 6. v. prescrie. 7. v. aminti. 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 9. v. marca. 10. v. înregistra. 11. v. denota. 12. v. demonstra.

INDICA vb. 1. a arăta, (înv.) a spune. (I-a ~ drumul, cărarea.) 2. a arăta, a trasa. (A ~ cuiva calea de urmat.) 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. și reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog și data.) 5. a arăta, a menționa, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 6. a prescrie, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 7. a aminti, a arăta, a cita, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 9. a arăta, a însemna, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 10. a arăta, a înregistra, a marca. (Termometrul ~ o temperatură ridicată.) 11. a arăta, a atesta, a denota, a releva, a trăda, a vădi. (~ o proastă creștere.) 12. a demonstra, a dovedi, a proba, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.)