îndesa [At: DOSOFTEI, V. S. 3/1 / V: (cscj) ~si, (rar) ~și / Pzi: îndes / E: ml ◊ in-de(n)sare] 1-2 vtr (Rar) A (se) înmulți peste măsură într-un spațiu restrâns. 3 vr (Rar) A năvăli undeva sau asupra cuiva. 4 vr (Rar) A pătrunde undeva pe furiș. 5 vr (Rar; d. piele) A se îngroșa. 6-7 vtr A (se) îndesi. 8 vt A apăsa pentru a face să încapă cât mai mult într-un spațiu limitat. 9 vt A face cât mai compact un material. 10 vt A-și așeza căciula, pălăria etc. trăgând-o cât mai mult pe cap. 11 vt (Pop; îe) A-și ~ căciula pe urechi A se arăta nepăsător. 12 vt (Îae) A se preface că nu știe despre ce e vorba. 13 vt (Nob) A fi incomodat de șa. 14 vt (Înv) A introduce prin împingere. 15 vr (D. oameni) A se îngrămădi unul lângă altul sau unul peste altul. 16-17 vtr (Pop; d. oameni) A (se) grăbi. 18 vt (Înv) A copleși pe cineva cu vizitele, cu prezența. 19-20 vtr (Înv) A (se) repeta.

îndesi² vtr [At: DA / Pzi: ~sesc / E: în- + des] 1-2 (A face să devină sau) a deveni mai des, mai compact. 3-4 A (se) repeta la intervale mai mici de timp. 5-6 A (se) înmulți.

îndesi¹ v vz îndesa

îndeși v vz îndesa

ÎNDESA, îndes, vb. I. 1. Tranz. A apăsa ca să încapă cît mai mult într-un spațiu restrîns, a îngrămădi, a vîrî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui. Să puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe... le îndesă toate într-o păreche de desagi. RETEGANUL, P. V 68. ♦ A înfige, a introduce (adînc) ceva. Îndesă fetii degetul în gură. RETEGANUL, P. IV 6. 2. Tranz. A-și așeza (pălăria, căciula) trăgînd-o adînc pe cap (ca să acopere și urechile). Îmi îndesai pălăria peste urechi și mă lungii perpendicular pe cursul Bistriței. HOGAȘ, M. N. 61. Își aprinse o țigară și, îndesîndu-și pălăria pe cap, ieși cu un aer plictisit. VLAHUȚĂ, O. AL. II 38. Moșneagul... puse cușma pe cap, o îndesă pe urechi. CREANGĂ, P. 81. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se îngrămădi la un loc, a se strînge laolaltă (formînd un grup des, compact). ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în») A se apropia prea mult (de obicei cu intenții agresive) de cineva, a înghesui pe cineva. Gloata se îndesa în piepturile cailor care sforăiau speriați. DUMITRIU, N. 30. Dan bătrînul... se-ndeasă în gloata tremurîndă. ALECSANDRI, O. 215. ◊ Fig. Deși această soartă așteaptă și pre alți, Toți însă cătră dînsa se-mping și se îndeasă. NEGRUZZI, S. II 246. ♦ A deveni mai des, mai compact. Văzînd că vremea trecea și întunericul se îndesa, băiatul... începu să se uite în toate părțile ca să ghicească pe unde a venit. POPESCU, B. IV 33. ◊ Tranz. Sare, pasurile-ndeasă. ALECSANDRI, P. P. 350.

ÎNDESI, îndesesc, vb. IV. Refl. A deveni mai des, a se face mai compact; a deveni mai frecvent, a spori, a se înmulți. Mai în vale... florile se îndeseau. SADOVEANU, O. VIII 13. Timp de o lună, cît a stat în București, concertele se îndesiseră. BASSARABESCU, V. 10. Pădurea nu se mai gătește, de ce merge, de ce mai tare se-ndesește. ȘEZ. I 5. Umbra se-ndesește. TEODORESCU, P. P. 491. ◊ Tranz. Codrul frunza-și îndesește. ALECSANDRI, P. P. 91. (Cu inversarea construcției) Dacă are de gînd a ne ospăta, după cum s-a hotărît, apoi să ne îndesească mai mult cu udeala. CREANGĂ, P. 258. ◊ Intranz. Măria-ta! Cu paharul îndesește Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 186.

A SE ÎNDESA mă îndes intranz. fam. (despre ființe) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui; a se îmbulzi. /<lat. inde[n]sare

A ÎNDESA îndes tranz. 1) (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a înghesui; a ticsi. ~ rufele într-un sac. 2) (căciula, pălăria etc.) A trage peste urechi, peste ochi. /<lat. inde[n]sare

A SE ÎNDESI pers. 3 se ~ește intranz. 1) A deveni mai des. Respirația s-a ~it. Plimbările se ~esc. Ploaia se ~ește. 2) (despre lichide) A deveni mai dens; a se îngroșa. 3) (despre mulțimi de persoane) A spori numeric; a se înmulți. Rândurile s-au ~it. /în + des

A ÎNDESI ~esc tranz. A face să se îndesească. ◊ A o ~ (pe la cineva sau pe undeva) a trece sau a veni tot mai des (pe la cineva sau pe undeva). A o ~ (cu ceva) a face (ceva) tot mai des. /în + des

îndesà v. 1. a pune des: a îndesa grâu în saci; 2. a umplea des: a îndesa paharul; 3. a se împinge unul într’altul, a se vârî: îndesându-și căciula în cap; 4. a se face des: vizitele se îndesiră NEGR. [Lat. *INDENSARE (cf. CONDENSARE)].

2) îndés, a -á v. tr. (în și des orĭ d. lat. in, în, și densare, a îndesa, a condensa, d. densus, des; sp. condesar. – Îndes, îndeșĭ, îndeasă; să îndese). Fac des, condensez: a îndesa cafeaŭa rîșnită în cutie, haĭnele în cufăr. Împing, fac să intre: a îndesa căcĭula în cap, bumbacu în urechĭ, pumnu în gura cuĭva. Silesc, forțez pe cineva cu ceva, să facă ceva: nu mă’ndesa cu atîta vin, cu băutura, cu paharu! Umplu mult: a îndesa cufăru cu haĭne. V. refl. Mă grămădesc, mă aglomerez, tind la: naufragiațiĭ se îndesaŭ în luntri, caliciĭ se îndesaŭ la pomană, copiiĭ se îndesaŭ în mine de frică. V. înfoĭez.

îndesésc v. tr. (d. des). Așez orĭ fac maĭ des (copaciĭ, soldațiĭ în coloană, atacurile, vizitele, prînzurile). V. răresc.

îndesa (a ~) (a îngrămădi) vb., ind. prez. 1 sg. îndes, 2 sg. îndeși, 3 îndeasă; conj. prez. 1 sg. să îndes, 3 să îndese; imper. 2 sg. afirm. îndeasă

îndesi (a ~) (a face să devină mai des) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndesesc, 3 sg. îndesește, imperf. 1 îndeseam; conj. prez. 1 sg. să îndesesc, 3 să îndesească

îndesa (a ~) (a înghesui) vb., ind. prez. 3 îndeasă; ger. îndesând

îndesi (a ~) (a face să devină mai des) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndesesc, imperf. 3 sg. îndesea; conj. prez. 3 să îndesească; ger. îndesind

îndesa (a înghesui) vb., ind. prez. 1 sg. îndes, 3 sg. și pl. îndeasă; ger. îndesând

îndesi (a deveni sau a face să devină mai des) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndesesc, imperf. 3 sg. îndesea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndesească; ger. îndesind

îndesa (îndes, îndesat), vb. – 1. A presa, a apăsa. – 2. A înghesui, a burduși. – 3. A strivi, a stîlci. – 4. A bătători, a îndesa. – 5. A înfige. – 6. A hăitui, a hărțui, a prigoni. – 7. (Refl.) A se înghesui, a se îngrămădi. – 8. (Refl.) A se condensa, a se face cît mai compact. – 9. A înmulți, a repeta. – 10. (Refl.) A se sătura. – Mr. (î)ndes, ndisare, megl. andes, andisari. Lat. densāre (Pușcariu 831; Candrea-Dens., 486; DAR), cf. des. Ar putea fi și der. intern al lui des; pare însă mai curînd că acest der. e var. îndesi, care se folosește mai ales cu sensul 9 și care, în acest caz, ar fi mai curînd un dublet neol. (DAR îl consideră var., cu schimbare de suf.; după Densusianu, Hlr., 150, din lat. densῑre, cf. Pușcariu 831). – Der. îndesat, adj. (cu conținutul presat; foarte plin; înfipt; apăsat, rostit cu insistență; dens; mic și gros, rotofei), cf. mr. ndisat; îndesătură, s. f. (înv., insistență).

ÎNDESA vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. îmbulzi. 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vârî. (~ căciula pe cap.) 5. v. bătători. 6. v. tasa.

ÎNDESI vb. a crește, a se îngroșa, a se înmulți, a spori. (Rândurile s-au ~.)

ÎNDESA vb. 1. a burduși, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se grămădi, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vîrî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vîrî. (~ căciula pe cap.) 5. a bate, a bătători, a bătuci, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.) 6. a (se) compacta, a (se) tasa. (A ~ un material poros.)

ÎNDESI vb. a crește, a se îngroșa, a se înmulți, a spori. (Rîndurile s-au ~.)

A (se) îndesi ≠ a (se) rări

A îndesi ≠ a rări