4 intrări

46 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

independent, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 9 / V: ~e / Pl: ~nți, ~e / E: fr indépendant, it independente] 1-2 av, a (Într-un mod) care nu depinde de nimeni sau de nimic Si: liber, de-sine-stătător, neatârnat. 3-4 av, a (În mod) autonom. 5-6 sf, a (Îs) Fire (sau natură) ~ă (Persoană) căreia îi place să trăiască fără să țină seama de părerea altora. 7 a Care se bizuie pe propiile sale forțe. 8 a Cu inițiative personale. 9 av Fără relație cu altceva. 10 av (Îlpp) ~ de Fără a ține seama de ...

independență sf [At: BĂLCESCU, M. V. 9/8 / V: (înv) ~ție, ~dință[1] / Pl: ~țe / E: fr indépendance] 1 Suveranitate națională. 2 Autonomie. 3 Neatârnare economică și socială a unei persoane sau a unei clase sociale. 4 Libertate de a privi ceva în mod independent. 5 Proprietate a unui sistem axiomatic, constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte. 6 Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent. corectată

  1. A 2-a var. menționată de 2 ori în original — LauraGellner

independenție sf vz independență

independinte a vz independent

independință sf vz independență

INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber2, autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant.

INDEPENDÉNȚĂ s. f. 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții. – Din fr. indépendance.

INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber2, autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant.

INDEPENDÉNȚĂ s. f. 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții. – Din fr. indépendance.

INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde, nu atîrnă de cineva sau de ceva; (despre o țară, un popor, un stat, în sens politico-economic) liber, neatîrnat, autonom, nestăpînit și neexploatat de alt stat. Nu există măiestrie artistică independentă de viață. BENIUC, P. 156. Paginile istoriei Moldovei și Valahiei, de vor fi scrise de o mînă tare, nepărtinitoare și independentă, vor fi pline de actele arbitrare ale acestor... despoți. BĂLCESCU, O. I 71. ◊ (Adverbial) Dreptul... de a se cîrmui independent. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seama de... 2. (Despre persoane, caracterul și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiative personale. O fire independentă.Caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni. GHICA, S. A. 84.

INDEPENDÉNȚĂ s. f. 1. Situația unui stat și a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatîrnare în relațiile internaționale. Semnarea tratatului de prietenie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste cît și încheierea de tratate de prietenie cu alte țări democratice și doritoare de pace din vecinătatea noastră sînt acte de întărire a păcii generale și a independenței noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 141. Nicolae Bălcescu a fost unul dintre luptătorii progresiști de acum un veac, care au militat pentru independența și pentru unirea Principatelor Dunărene. SADOVEANU, E. 49. Alexandru cel Mare... apără vitejește independența țării. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ Stare de neatîrnare economică și socială (a unei persoane sau a unei clase sociale). Această independență rămase numai recunoscută în lege, iar în faptă relațiile lui [ale țăranului] cu proprietarul rămaseră tot aceleași. BĂLCESCU, O. I 141. 2. Libertate de acțiune față de influențe, intervenții, amestec străin; însușirea de a acționa sau de a judeca lucrurile în mod independent. Manifestă multă independență.

independént adj. m., pl. independénți; f. independéntă, pl. independénte

independénță s. f., g.-d. art. independénței

*Răzbóiul de Independénță s. propriu n.

independént adj. m., pl. independénți; f. sg. independéntă, pl. independénte

independénță s. f., g.-d. art. independénței

INDEPENDÉNT adj., adv. 1. adj. liber, neatârnat, suveran, (înv. și pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.)

INDEPENDÉNȚĂ s. 1. libertate, neatârnare, suveranitate, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) nedependență, volnicie. (~ unui stat.) 2. v. autocefalie.

VARIABILĂ INDEPENDÉNTĂ s. (MAT.) argument.

Independent ≠ dependent

arată toate definițiile

Intrare: independență
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular independență independența
plural
genitiv-dativ singular independențe independenței
plural
vocativ singular
plural
independenție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
independință
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: independent
independent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular independent independentul independentă independenta
plural independenți independenții independente independentele
genitiv-dativ singular independent independentului independente independentei
plural independenți independenților independente independentelor
vocativ singular
plural
independinte
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: independentă
independentă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Independența
Independența
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

independent independinte

  • 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: autonom liber (adj.) neatârnat nedependent antonime: dependent 2 exemple
    exemple
    • Nu există măiestrie artistică independentă de viață. BENIUC, P. 156.
      surse: DLRLC
    • Paginile istoriei Moldovei și Valahiei, de vor fi scrise de o mînă tare, nepărtinitoare și independentă, vor fi pline de actele arbitrare ale acestor... despoți. BĂLCESCU, O. I 71.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • adverbial Dreptul... de a se cîrmui independent. BĂLCESCU, O. II 13.
        surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune prepozițională Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • O fire independentă.
      surse: DLRLC
    • Caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni. GHICA, S. A. 84.
      surse: DLRLC
  • 3. (la) plural substantiv masculin (În revoluția burgheză din Anglia) Membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii.
    surse: MDN '00

etimologie:

independență independenție independință

  • 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară.
    exemple
    • Semnarea tratatului de prietenie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste cît și încheierea de tratate de prietenie cu alte țări democratice și doritoare de pace din vecinătatea noastră sînt acte de întărire a păcii generale și a independenței noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 141.
      surse: DLRLC
    • Nicolae Bălcescu a fost unul dintre luptătorii progresiști de acum un veac, care au militat pentru independența și pentru unirea Principatelor Dunărene. SADOVEANU, E. 49.
      surse: DLRLC
    • Alexandru cel Mare... apără vitejește independența țării. BĂLCESCU, O. II 13.
      surse: DLRLC
    • Această independență rămase numai recunoscută în lege, iar în faptă relațiile lui [ale țăranului] cu proprietarul rămaseră tot aceleași. BĂLCESCU, O. I 141.
      surse: DLRLC
  • 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Manifestă multă independență.
      surse: DLRLC
  • 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte.
    surse: DN

etimologie: