INDEPENDENTĂ s. f. (< adj. independent, -ă < fr. indépendant): propoziție care nu depinde de o altă propoziție; propoziție autonomă. ◊ ~ suficientă: propoziție i. cu autonomie semantică și gramaticală, ca de exemplu „Trenul se târa scârțâindu-și osiile în noapte” (Cezar Petrescu); „La început, Constanța nu auzi” (M. Preda); „Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă” (Ion Creangă). ◊ ~ insuficientă: propoziție i. cu autonomie gramaticală, dar fără autonomie semantică, de exemplu „Venea strigând”; „Se dusese pentru a discuta”; „Unde? întrebase Barbu Ilie. Unde-oi vedea cu ochii, răspunsese Țurlea, uitându-se pierdut în urma trenului” (Marin Preda); „Dară ea, uitându-se cu milă la dânsul, îi zise: – Bine-ai venit, Făt-Frumos!” (P. Ispirescu); „Dă pace băietului, moșule, zise un humuleștean de-ai noștri”(Ion Creangă).